Cap.1 Instrumente şi factorii de influenţă asupra politicii monetare 1.1. Politica monetară: definiţie, obiective şi funcţii 1.2. Măsuri de politică monetară utilizate setului de instrumente 1.3. Intervenţii pe piaţa valutară de către Banca Centrală Cap.2 Instrumente de intervenţie asupra cursului de schimb 2.1. Instrumente de intervenţie directe asupra cursului de schimb 2.2. Instrumente de intervenţie indirecte asupra cursului de schimb Cap.3 Previziuni şi principalele etape în evoluţia cursului de schimb 3.1. Politica de curs şi implicaţiile asupra stabilităţii financiare 3.2. Principalele etape în evoluţia cursului de schimb
Cap.1 Instrumente şi factorii de influenţă asupra politicii monetare 1.1. Politica monetară: definiţie, obiective şi funcţii Politica monetară reprezintă unul din instrumentele politicii economice, prin intermediul caruia se actioneaza asupra cererii si ofertei de moneda din economie. Importanta politicii monetare rezulta din obiectivul fundamental al acesteia, respective stabilitatea preturilor, la care se adauga limitarea inflatiei si m,entinerea valorii interne si externe a monedei. Responsabilitatea indeplinirii acestoe obiective revine Bancii Centrale, care detine monopolul in formularea si transpunerea in practica a obiectivelor politicii monetare. Stabilitatea preturilor constituie obiectivul fundamental al politicii monetare dar,in acelasi timp, reprezinta un obiectiv central al politicii economice, alaturi de cresterea economica durabila, ocuparea deplina a fortei de minca, sustenabilitatea balantei de plati. Pentru atingerea acestor obiective, la nivelul fiecarei tari, sunt identificate instrumentele care sa conduca la cele mai bine rezultate, dintre care cele mai inseminate sunt: politica fiscala, politica veniturilor, politica monetara, poltica valutara si politica comerciala. Politica monetara contribuie la realizarea politicii economice si prin obiectivele sale specifice, care constau in urmatoarele: a) cresterea masei monetare pana la un nivel optim; b) mentinerea ratei dobanzii la un nivel corespunzator; c) practicarea unui nivel optim al ratei de schimb; d) alocarea optima a resurselor financiare (fonduri pentru creditare) in cadrul economiei; Obiectivele generale ale politicii monetare Obiectivele generale ale politicii monetare care alcatuiesc patratul magic sunt urmatoarele : • stabilitatea preturilor Stapanirea inflatiei este un deziderent major, deoarece inflatia: • impiedica alocarea eficienta a fondurilor de investitii intrucat taxarea profitului distorsioneaza nivelulu real alprofitului facand-l inapt pentru dimensionarea corecta a productivitatii reale a capitalului pe ramuri; • determina redistribuirea venitului si a avutiei in defavoarea creditorilor si a tuturor intreprinzatorilor care incaseaza profituri; • redistribuie veniturile chiar si in cadrul fiecarei clase de venituri intre familiile care au solicitat imprumuturi defavorizate; • produce un climat social economic nesigur si incert in care familiile nu mai pot sa discearna daca e bines au rau sa cheltuiasca sau sa fac economii; • mareste veniturile guvernului fata de cheltuieli, deoarece; a) prin sistemul de taxe si impozite este impozitat castigul capitalului nominal sin u al celui real; b) guvernul este un debitor, datoriile si dobanzile pe care le plateste micsorandu-se. • Rata inalta a ocuparii fortei de munca Politica monetara se confrunta cu problema celui mai adecvat nivel al somajului. De altfel, in locul utilizarii indicatorului ratei ocuparii fortei de munca, se poate folosi, in definirea acestui obiectiv, rata somajului. Obiectivul reducerii ratei somajului porneste de la diferentierea somajului; a) somaj frictional determinat de numarul de personae aflate in cautare de locuri de munca intre doua ocupari; b) somaj structural provocat de schimbarile intervenite in activitatile economico-sociale destinate satisfacerii nevoilor sociale in care au intervenit unele schimbari, respective restrangerea sau disparitia unor profesii, meserii etc.; c )somaj cyclic aparut in perioada de criza a ciclurilor economice. Solutia optimizarii ratei somajului depinde de criteriul adoptat, de exemplu: • Fie rata somajul;ui care maximizeaza nivelul productiei prin echilibrarea marginala a pierderii directe datorita faptului ca exista muncitori neangajati concomitant cu castigul provenit din flexibilitatea crescuta a fortei de miunca neangajate; • Fie NAIRU (Non-Accelerating Inflation Rate of Unemlooyment), adica rata somajului care nu accelereaza inflatia sau rata naturala a somajului. • Cresterea economica Rata cresterii economice influienteaza nivelul de trai real al populatiei. Politica monetara poate cataliza procesul de economisire si, legat de acesta, investitiile. O rata mai inalta a investitiilor nu inseamna numai mai mult capital pe muncitor, ci si o cale impoertanta de introducere a progresului tehnologic, atat timp cat inovatiile se materializeaza adesea in echipamente noi. O cale de crester a investitiilor easte mentinerea ratei reale a dobanzii la un nivel foarte scazut. Dar acest lucru duce la extinderea inflatiei; pentru a preveni marirea inflatei, o astfel de poltica ar trebui sa fie insotita de o politica fiscalka restrictive, adica de un surplus guvernamental blarg sau de mentinerea unui deficit mai mic.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
