Instrumentele de Politică Monetară Folosite de BNR și Efectele Aplicării Lor în Perioadele 2006-2007

Politica promovată de BNR trebuie să conducă la creşterea economică durabilă, în principal, prin reducerea inflaţiei până la un nivel cât mai mic şi promovarea unor măsuri coerente care să ajute la diminuarea ratei dobânzii de politică monetară.

Politica monetară reprezintă unul din instrumentele politicii economice, prin intermediul căreia se acţionează asupra cererii şi ofertei de monedă din economie. Importanţa politicii monetare rezultă din obiectivul fundamental al acesteia, respectiv stabilitatea preţurilor, la care se adaugă limitarea inflaţiei şi menţinerea valorii interne şi externe a monedei. Responsabilitatea îndeplinirii acestor obiective revine băncii centrale, care deţine monopolul în formularea şi transpunerea în practică a obiectivelor politicii monetare.

Prin intermediul acestui proiect, ”Instrumentele de politică monetară folosite de BNR și efectele aplicării lor în perioada 2006 – 2007 ”, am analizat aspecte practice în ceea ce priveşte instrumentele de politică monetară și modul în care au fost ele aplicate de către Banca Națională a României în perioada când România a întâmpinat criza financiară internațională.

Acest proiect pune în evidenţă principalele instrumente de politică monetară utilizate de BNR în care am avut în vedere câteva repere, cum ar fi: politica monetară şi instrumentele de politică monetară în România, ca fiind instrumentele majore pe care le foloseşte statul pentru a echilibra economia; impactul exercitat de politica monetară şi rata dobânzii de intervenţie asupra politicii economice şi strategii de politică monetară promovate de BNR. Prin intermediul lor am urmărit să pun în evidență politica monetară în calitatea ei de principal instrument de reglare a economiei şi sprijinire a dezvoltării economice.

Astfel, în primul capitol am definit noțiunile și conceptele cu privire la ceea ce reprezintă noțiunea de politică monetară și care sunt principalele instrumente ale acesteia folosite de BNR, urmând ca în capitolul doi să realizez o analiză asupra modului de folosire a instrumentelor de politică monetară pentru a asigura o stabilitate a prețului în perioada 2006 – 2007, urmărind evoluția inflației cu ajutorul datelor statistice, care au fost factorii de influență și consecințele măsurilor luate de BNR.

Capitolul 1. Politica monetară

1.1. Politica monetară, obiectivele și rolul acesteia în economie. Noțiuni și concepte.

În primul rând și la modul general, politica monetară înseamnă a recunoaște posibilitățile de a acționa prin moneda asupra monedei.

În epoca contemporană s-a renunțat de mult la conceptul de neutralitate monetară care în trecut, ascundea, ca un voal, esența relațiilor monetare astfel că, acum, politica monetară este recunoscută ca o componentă esențială a politicii economice.

Politica monetară este unul dintre instrumentele cel mai frecvent utilizate, exprimată esențial ca: ansamblul măsurilor luate prin banca centrală sau autoritățile monetare, pentru a exercita o anumită influență asupra dezvoltării economiei sau pentru a asigura stabilitatea prețurilor și a cursurilor valutare.

Autoritățile monetare sunt organismele care exercită un control și afirmă o responsabilitate asupra agenților economici care utilizează moneda. Astfel, controlul lichidității economiei este asigurat prin organisme de control ale creditului și organisme de control asupra băncilor prin intermediul cărora banca centrală exercită o influență stabilă ca atare, prin statutul băncii centrale și prin norme legale.

În derularea ei, politica monetară trebuie să țină cont de acțiunea sistemului bancar, care reprezintă și exprimă nevoile economiei, și de acțiunea Tezaurului, care reprezintă și exteriorizează cerințele statului.

Domeniul de acțiune este totodată foarte larg și foarte precis. Prin monedă, prin reglarea cantității de monedă, se acționează pentru a controla lichiditatea și a satisface nevoile economiei. Obiectivele politicii monetare se confunda cu cele ale politicii economice, pentru realizarea cărora aceasta acționează ca un instrument. Aceasta implică, pe de o parte, necesitatea de a asigura un maximum de coerență între tehnicile politicii monetare și celelalte instrumente ale intervenției.

Majorarea volumului de monedă în circulație însoțește sporirea volumului de bunuri și servicii. Aceasta se datorează rolului activ, universal recunoscut al monedei. Expansiunea economică este favorizată prin injecție de mijloace de plată. Într-o economie în stare de subfolosire a forței de muncă, majorarea lichidităților poate favoriza relansarea activității. Dar pentru aceasta este necesar ca investitorii și consumatorii să solicite aceste lichidității, de regulă, prin exprimarea unor cereri de credit.

Daca un asemenea proces nu apare spontan, acțiunea statului va deveni preponderentă și efectul de antrenare se va manifesta prin creșterea investițiilor și cheltuielilor publice, finanțate prin deficitul bugetar, deci prin cererea de moneda de către Tezaur.

Sub un alt aspect, atunci când majorarea masei monetare este foarte rapidă nu poate sa nu antreneze dezechilibre și reacții în lanț. O distribuire a creditului, prea generoasa, antrenează o cerere de bunuri de consum și de mijloace de producție, determinând un fenomen de expansiune cumulativă și, în general, după epuizarea stocurilor, în cazurile în care oferta nu poate crește în același ritm cu cererea, o creștere a prețurilor și un deficit al comerțului exterior.