Capitolul 1.Aspecte teoretice privind investiile straine directe 2 1.1 Definirea noţiunilor legate de investiţiile străine directe 2 1.2 Componentele investiţiilor străine directe 3 1.3 Tipurile de investiţii străine directe și tipurile de investitori 3 1.4 Rolul investiţiilor străine directe în economia globală 5 Capitolul 2.Investitii straine directe in Romania 7 2.1. Politica investitionala a Romaniei 7 2.2 Domenii/sectoare din Romania ce au nevoie de investitii 8 2.3 Evolutia investitiilor straine directe in Romania 12 2.4 Analiza SWOT a Romaniei 16 2.5 Comparatie intre sistemul investitiilor straine directe intre Romania si Franta 19 Capitolul 3.Studiu de caz privind investitiile Ford in Romania 22 4.Concluzii 25 5.Bibliografie 26
Capitolul 1.Aspecte teoretice privind investiile straine directe 1.1 Definirea noţiunilor legate de investiţiile străine directe Investiţiile reprezintă suportul material al dezvoltării economico-sociale a ţării. Ele stau la baza suplinirii, diversificării şi creşterii calitative a tuturor factorilor de producţie. Sporirea capitalului fix sau circulant, creşterea randamentului tehnic şi economic al utilajelor, sporirea productivităţii muncii, suplimentarea de locuri de muncă, diversificarea producţiei nu pot fi asigurate fără un consum de resurse financiare, fără investiţii. În acest context investiţiile reprezintă elementul decisiv al creşterii economice, al promovării factorilor intensivi, calitativi şi de eficienţă. În economia unei ţări investiţiile ocupă un loc central atât în sfera producţiei de bunuri şi servicii cât şi în sfera consumului, fiind un factor ce influenţează simultan atât cererea cât şi oferta. Investiţiile reprezintă un adevărat stimul, generând noi activităţi şi având ca finalitate obţinerea de bunuri şi servicii indispensabile unei economii sănătoase. Conceptul de investiţie implică sensuri şi abordări variate. Datorită tocmai complexităţii acestui concept noţiunea de investiţie este abordată din punct de vedere a gradului de cuprindere sub două aspecte: un înţeles „larg” şi altul „restrâns”. Cunoscând o dezvoltare furtunoasă în ultimele decenii investițiile străine directe au devenit obiect al multiplelor întruniri, discuţii şi dezbateri. O serie de instituţii internaţionale, printre care cele mai semnificative Fondul Monetar Internaţional (FMI), Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) şi Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare (UNCTAD) au avut iniţiativa de a defini şi delimita cele două tipuri de investiţii internaţionale plecând de la dificultatea încadrării unei investiţii în una din cele două categorii menţionate mai sus. Definirea noţiunii de investiţii străine directe comportă abordări diferite în funcţie de entitatea care defineşte aceste noţiuni. Aceste definiţii pot fi sintetizate în modul următor: Conform F.M.I., investiţia străină directă este „acea categorie a investiţiilor internaţionale în care o entitate rezidentă într-o ţară deţine un anumit interes într-o firmă, rezidentă într-o altă tară.” Acest interes implică existenţa unei relaţii durabile între investitorul direct şi firmă, primul deţinând o influenţă majoră în managementul acesteia. Criteriul utilizat pentru clasificarea lor constă în deţinerea a cel putin 10% din acţiunile firmei sau din drepturile de vot ale acesteia. Toate tranzacţiile între firmele afiliate intră în categoria investiţiilor străine directe. Conform Băncii Naţionale a României sunt considerate: Investiţii directe: capitalul social vărsat şi rezervele ce revin unui investitor care deţine cel puţin 10% din capitalul social subscris al unei întreprinderi, creditele dintre acest investitor şi întreprinderea în care a investit, precum şi profitul reinvestit de către acesta. Investiţia străină directă: relaţie investiţională de durată, între o entitate rezidentă şi o entitate nerezidentă; de regulă, implică exercitarea de către investitor a unei influenţe manageriale semnificative în întreprinderea în care a investit. Investitorul străin direct: persoană juridică, persoană fizică sau grup de persoane ce acţionează împreună, care deţine cel puţin 10% din capitalul social subscris (respectiv din capitalul de dotare al entităţilor fără personalitate juridică) sau cel puţin 10% din voturi, într-o întreprindere situată în afara propriei ţări de rezidenţă. Întreprinderea investiţie directă: este o întreprindere cu sau fără personalitate juridică, în care un investitor străin deţine cel puţin 10% din capitalul social subscris sau din voturi, respectiv din capitalul de dotare în cazul întreprinderilor fără personalitate juridică (sucursale). Deţinerea a cel puţin 10% din capitalul social subscris sau din voturi, respectiv din capitalul de dotare, este primordială în stabilirea relaţiei de investiţie directă. Investiţia străină directă se caracterizează prin transferul către investitor a posibilităţilor de control şi decizie, şi este ceea ce o diferenţiază de investiţiile de portofoliu. Investiţia străină directă reprezintă o relaţie economică pe termen lung care implică interesul de durată al unui investitor într-o unitate economică situată în altă ţară decât cea a investitorului. ISD presupune în acelaşi timp posibilitatea reală pentru investitorul străin de a controla şi de a exercita un grad înalt de influență managerială în entitatea care face obiectul investiţiei. Investiţia străină directă implică atât tranzacţia iniţială între cele două entităţi precum şi toate celelalte tranzacţii ulterioare dintre ele şi dintre întreprinderile afiliate, fie ele încorporate sau nu. Investițiile străine de portofoliu reprezintă orice participare la capitalul unei societăți dintr-o țară străină, care înseamnă mai puțin de 10% din drepturile de vot ale acesteia. Scopul investițiilor străine directe este de a crea valoare pentru firma investitoare pe termen cât mai lung, în schimb deținătorii de investiții de portofoliu urmăresc câștigul generat de rentabilitatea titlurilor deținute și de tranzacțiile efectuate cu acestea. 1.2 Componentele investiţiilor străine directe Capitaluri proprii care cuprind capitalul social subscris şi vărsat, atât în numerar cât şi prin contribuţii în natură, deţinut de nerezidenţi în companii rezidente, precum şi cota aferentă din rezerve; în mod corespunzător, în cazul sucursalelor, se ia în considerare capitalul de dotare aflat la dispoziţia acestora. Creditul net,respectiv creditele primite de către întreprinderea investiţie directă de la investitorul străin direct sau din cadrul grupului de firme nerezidente din care face parte acesta, mai puţin creditele acordate de către întreprinderea investiţie directă investitorului străin direct sau unei alte firme din cadrul grupului de firme. 1.3 Tipurile de investiţii străine directe și tipurile de investitori Tipurile de investiții străine directe sunt diferenţiate după contribuţia la dezvoltarea şi înnoirea activelor economice în ţara primitoare de ISD, astfel: Greenfield: investiţii în întreprinderi înfiinţate şi dezvoltate de către sau împreună cu investitori străini, sub forma unor investiţii pornite de la zero; (afaceri pornite în clădiri noi, pe un teren pe care nu s-a mai construit niciodată) Brownfield: investiţii în întreprinderi preluate integral sau parţial de la rezidenţi de către investitori străini, mai mult de 50% din imobilizările corporale şi necorporale fiind realizate după preluare; Preluări integrale sau parţiale de întreprinderi: investiţii în întreprinderi preluate integral sau parţial de către investitori străini de la rezidenţi, mai mult de 50% din imobilizările corporale şi necorporale fiind realizate înainte de preluare.grupului.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
