Monografia Sistemului Bancar din Spania

Prefaţă

Din multitudinea de sisteme ce definesc existenţa unei naţiuni la un moment dat, şi care se întrepătrund şi intercondiţionează în procesul evoluţiei acesteia, sistemul economic are un rol determinat, iar în cadrul acestuia, sistemul bancar, reprezintă o componentă principală fără de care, practic, economia modernă nu-şi poate exercita rolul si funcţiile.

Desemnând ansamblul coerent al diverselor categorii de bănci cu capital autohton sau străin, de stat sau privat, precum şi combinaţii mixte ale acestora, ce îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul unei ţari, sistemul bancar răspunde necesităţilor unei etape a dezvoltării social – economice. Astfel, el reprezintă veriga de legătură între deţinătorii (persoane fizice şi juridice) şi economia şi societatea reală care are nevoie de aceste capitaluri pentru funcţionare şi dezvoltare. Este, în acelaşi timp, depozitarul credibil al economiilor care se formează în societate şi intermediarul principal între creditori în stingerea datoriilor. În această viziune, sistemul bancar trebuie să se afle, permanent, în relaţie de parteneriat cu economia şi viaţa reală a societăţii, în sensul organizării şi stimulării procesului de economisire şi a celui de investire. Sistemul bancar ocupă deci, o poziţie de o importanţă covârşitoare pentru progresul societăţii umane in ansamblul său.

În contextul economiei de piaţă, sistemul bancar trebuie să asigure cadrul care să dea posibilitatea mobilizări tuturor fondurilor băneşti disponibile în economie şi orientarea lor temporară, pe perioade mai lungi sau mai scurte, către activităţi economice, în mod prioritar spre cele productive. Rolul şi importanţa băncilor în economie sporesc pe măsura amplificării fluxurilor financiare naţionale şi mondiale, ca o consecinţa a dezvoltării generale societăţii umane. Avântul tehnologiei şi mijloacelor de comunicaţie au amplificat rolul băncilor în circulaţia resurselor monetare, pe de o parte, şi, pe de altă parte, finanţatori ai investiţiilor în economie.

Structura sistemului bancar aferent unei ţări vizează: pe de o parte cadrul instituţional, format din banca centrală cu rol de coordonare şi supraveghere, şi băncile comerciale şi alte instituţii financiare asimilate acestora, îndeplinând rolul de intermediar principal în relaţia economii – investiţii, iar pe de altă parte, cadru juridic format din ansamblul reglementărilor care guvernează activitatea bancară, acţionând hotărâtor în crearea şi funcţionarea unui sistem bancar poate deveni reală numai pe fundalul unei legislaţii corespunzătoare, racordată la realitaţile ţării şi la principiile şi standardele intrenaţionale, ţinând seama de caracterul deschis, spre exterior, al sistemului bancar.

Cap 1. Sistemul bancar din Spania

1.1.Istoricul sistemului bancar din Spania

Sistemul financiar – bancar spaniol, a apărut în secolul XIX, şi a consolidat activitatea în perioada 1945 – 1977, şi cuprinde alături de casele de economii şi cooperativele de credit: banca oficială (de stat), care acordă creditul oficial şi banca privată, formată din ansamblul băncilor din sectorul privat, acesta corespunzând bancilor comeciale din celelalte ţări

Sistemul bancar spaniol a fost foarte reglementat în anii 1950 – 1960, dar începând cu 1970 dereglementarea a transformat considerabil structura sectorului bancar prin: libertatea mărită în ceea ce priveşte deschiderea de agenţii; înlesnirea controlului creditelor; reducerea rezervelor obligatorii. Băncile străine au profitat de această deschidere şi au intrat pe piaţa spaniolă la finele anului 1970, compensând anumite reţele ce aparţineau băncilor mici şi mijlocii aflate în dificultate în acel moment. În timp ce băncile străine au avut un rol direct în concentrarea sistemului bancar spaniol, marile bănci spaniole s-au extins, creând reţele în străinătate, cum ar fi cele din Franţa şi din marile oraşe europene (Banco de Santander, Banco Hispano - Americano).

În această perioadă, până la sfârşitul anului 1980, în sistemul bancar spaniol au avut loc modificări radicale. Structura sa a fost în mare măsură o întoarcere la perioada post-războiului civil din epoca Franco, atunci când băncile private au jucat un rol important în finanţarea dezvoltării industriei. Adoptarea unei noi politici economice, a determinat atragerea de capital şi investiţii bancare străine, rolul băncilor a fost consolidat. Industria a avut o creştere semnificativă, o mare parte din băncile de capital fiind vândute populaţiei cu ajutorul burselor de valori.

La începutul anilor ’90 ai secolului trecut, în sectorul bancar spaniol exista o concurenţă puternică, astfel că oferta de produse şi servicii bancare în exces a constituit motiv pentru specializarea bancară.