Monografia sistemului bancar German

Capitolul 1.Sistemul bancar al Germaniei

1.1 Istoric

Sistemul bancar german a trăit o periodă de intense mutații cauzate de reunificarea Germaniei, băncile est-germane necesitând eforturi importante pentru modernizarea și formarea personalului. Concurența pe piața bancarăs-a menținut în limite înguste, până în anul 1958, deoarece exista un număr mic de unități bancare ce activau, ca urmare a reglementărilor existente.

Serviciile bancare furnizate de băncile private erau oferite în principal clientelei formate din firme medii și mari. Centrul de greutate al activității băncilor de afacerise situa în sectorul “pe termen scurt”.

În anul 1958, s-a evidențiat dezvoltarea sistemului bancar german în 3 diferite forme: dezvoltarea unei largi rețele cooperatiste populare, costituirea de bănci comerciale concentrate și dezvoltarea sectorului public al băncilor de economii. Vasta rețea cooperatistă și popular cu origine în mediu rural s-a menținut până în zilele noastre. Aceste trei forme ocupă și astăzi o poziție deosebită în Germania, în special în ceea ce privește acordarea de credite micilor întreprinzători și colectarea de depozite ce provin din economiile populației. Băncile comerciale germane sunt de asemenea universal, dar orientate spre operațiuni “de gros” spre industrie.

Datorită cuvântului economic, introducerii plăților salariilor și remunerațiilor fară numerar, creșterii patrimoniului monetar privat, a creșterii numărului de locuitori în zonele limitrofe orașelor, a promovării economiilor de către stat și a necesității de recuperare pe piață de locuințe, populația a devenit treptat interesată, în calitate de client, de toate grupurile bancare, schimbând băncile mai frecvent. Astfel, s-a produs o schimbare majoră, într-un sistem în care băncile erau obișnuite cu fidelitatea clienților, aceștia fiind considerate printre cei mai devotați din Europa. Chiar daca germanii erau mai exigenți în ceea ce privește calitatea produselor, aceștia nu iși schimbau banca foarte des.

În dorința de a obține servicii de o mai bună calitate la un cost cât mai mic și o gestiune mai rapidă și mai bună a informației, parteneriatul privilegiat cu o bancă nu mai era așa interesat de firme, acestea implicându-se mai mult ca niciodată în jocul concurențial.

În aceste condiții, în cadrul concurenței tot mai dure, băncile au fost obligate să iși adapteze oferta de servicii cerințelor specific clientelei. Băncile private au afișat o nouă imagine, aceea de “bănci pentru toata lumea”, pentru a dobândi astfel și publicul larg.

Conceptul de bază în guvernarea activității bancare a devenit universalizarea, băncilor din Germania fiindu-le permis să se implice în orice activitate financiară. Activitățile în care se poate implica o bancă care are logistica necesară sunt: activitatea bancară comercială, de afaceri, de asigurare, de portofoliu și de investiții.

1.2 Tipuri de instituții

Sistemul bancar poate fi structurat, în funcție de natura activității prestate și forma legală pe trei piloni:

Bănci comerciale private

Bănci publice: băncile de economii și băncile landurilor

Cooperative de credit

Banca centrală a Germaniei, Bundesbank, subdivide grupul băncilor comerciale în trei categorii:

-Grupul băncilor mari

-Grupul băncilor regionale

-Sucursalele băncilor străine

1.2.1 Băncile comerciale

Pe la jumatatea secolului al XIX-lea au fost puse bazele primei asocieri de fonduri bancare din Germania. În perioada respectivă, nevoile financiare din ce în ce mai mari ale companiilor industriale de producție în masă nu mai puteau fi satisfăcute de bancherii privați. Din cauza crizei bancare din 1931-1932, cei trei “jucători” principali (Dresdner Bank-fondată în 1872, Commertzbank-fondată în 1870,Deutshe Bank-fondată în 1870), au fost determinați să se unească iar între anii 1957-1958, după prima lor încercare, care a eșuat.

Prin fuziunea a două mari bănci Bavariene, în anul 1998 s-a format Bayerische Hypo- und Vereinsbank (HVB), care în anul 1999 s-a unit cu categoria Deutsche Bundesbank a marilor bănci. Afacerile sale “en detail” s-au desfășurat inițial în partea de sud a Germaniei, dar în ultima perioadă s-au extins și în centrul și estul Europei și în Austria.

Grupul băncilor mari (“Cele patru mari”- Großbank) cuprinde:

-Deutsche Bank AG

-Commerzbank AG

-Dresdner Bank AG

-UniCredit Bank AG (fostă Bayerische Hypo- unde Vereinsbank AG)

Aceste patru mari bănci sunt universale , deoarece activitatea lor “en detail” se grefează pe dezvoltarea activităților bancare de investiții. Commerzbank a anunțat în august 2008 că a procurat Dresdner Bank, formând astfel banca cea mai mare din Germania, în ceea ce privește numărul de clienți, devenind un mare concurent pentru Deutsche Bank. De asemenea Deutsche Bank AG, a achiziționat în noiembrie 2010, cu ajutorul unei oferte publice 51,98% din acțiunile Deutsche Postbank AG.