Sistemul Bancar din Germania

1. Sistemul bancar german

1.1. Istoric

Sistemul bancar german ia naştere odată cu apariţia Băncii din Hamburg în anul 1619 formată după modelul Băncii din Amsterdam. La început aceasta a fost doar o bancă de depozite, iar apoi a început să efectueze şi operaţiuni de virament. Acesta a început să se contureze semnificativ datorită acurateții operațiunilor bancare, precum și prin apariția unei monede specifice numită "Marko-Banco“. Prin unirea acestuia cu Banca din Hamburg, sistemul bancar german se intensifică o dată cu apariția Băncii din Nürenberg.

În forma sa modernă, acesta s-a format începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Se constată o deosebire față de celelalte sisteme bancare, și anume prin complexitatea sa structurală, precum și puterea băncilor sale. Această putere fiind dovedită pe la mijlocul anilor 1990.

În anul 1995 au existat aproximativ 3.700 de bănci legale independente cu mai mult de 48.000 de oficii bancare. Datorită acestui număr mare de care beneficiază sistemul bancar al Germaniei, acesta este și încă rămâne unul dintre cele mai puternice economii bancare din lume.

Sistemul bancar german se particularizează prin banca de tip universal, ce desfășoară o activitate complexă ce poate fi asemănată cu sectorul comercial, în formele sale “ en gros” sau “ en detail”.

1.2. Tipuri de instituții

Sistemul bancar german se caracterizeză prin puternica orientare către activitatea bancară de tip universal. Așa încât, bancile germane dispun de o gamă mare de activități bancare și financiare, cum ar fi : constituirea de depozite, acordarea de credite, scontarea titlurilor de credit, asigurarea serviciilor de siguranţă în activităţile de brokeraj şi în cele de încredere, factoring, garanţii financiare şi transferuri de fonduri sau servicii de plăţi precum şi alte tipuri servicii pe care autorităţile în domeniu le recunosc ca fiind servicii.

Sectorul bancar al Germaniei este alcătuit dintr-un număr mare de instituţii publice şi private de credit. Astfel, în structura sistemului bancar german există următoarele tipuri de bănci, acestea fiind diferite în funcție de structura și statutul juridic:

- banci comerciale

- banci de economii

- banci cooperatiste

- banci speciale

1.2.1. Băncile comerciale

Acestea sunt în general bănci universale de drept privat, dar orientate spre operațiuni “de gros”, spre industrie. Instituțile ce fac parte din acest grup nu sunt omogene. Sub aspectul juridic băncile pot îmbrăca una din următoarele forme : societate pe acțiuni, în comandită pe acțiuni, cu răspundere limitată, sau societate în nume colectiv. Ponderea băncilor comerciale în cadrul sistemului bancar se estimează a fi în jur de 25% și exemplificând se pot încadra în această categorie băncile regionale: Deutsche Bank AG, Dresdner Bank AG, Commerzbank AG. Aceste bănci au drept caracteristică achizițiile și preluările în participație în alte țări ale Uniunii Europene și o cotă de piață relativă mică pe teritoriul național.

La jumătatea secolului al XIX –lea, bancherii privați nu mai puteau să facă față necesităților financiare ale companiilor industriale de producție. Astfel au apărut primele asocieri ale fondurilor bancare germane. Criza bancară din 1931-1932 afectat principalele bănci din Germania (Dresdner Bank AG, Deutsche Bank AG şi Commerzbank AG), forțându-le să se unească din nou între anii 1957-1958, după o primă tentativă eşuată la începutul celui de-al doilea Război Mondial, în prezent desfăşurandu-şi activitatea sub denumirea de Hausbanks.

Din cadrul băncilor comerciale fac parte bănci private și banci secundare, precum și băncile regionale (regionalbanken). Acestea din urmă sunt bănci comerciale mai reduse ca anvergură a activității (Berliner Handels sau Frankfurter Bank). La finalul anului 2008 erau 168 bănci regionale.

Cele mai importante bănci comerciale sunt: Deutsche Bank (locul 31), BHF-Bank (locul 27), Postbank (locul 22), Bankgesellschaft Berlin (locul 10 in 2000), SEB (locul 34), Baden Württembergische Bank (locul 46), Deutsche Kreditbank (locul 51), Vereins-und Westbank (locul 52), Volkswagenbank (locul 66) si Citibank Privatkunden (locul 73).

Numărul acestor bănci se află într-o continuă scădere, de la 1406 instituții (în 1925) la 491 (în 1938) și doar 50 (la sfârșitul anului 1998). Cota lor în totalul activelor operațiilor interne ale băncilor germane este de sub 1%.