Sistemul Bancar din Portugalia - Monografie

1. Sistemul bancar al Portugaliei

De la aderarea la Comunitatea Europeana din 1986, economia Portugaliei a devenit o economie diversificată bazată tot mai mult pe servicii. Pe parcursul ultimelor doua decenii, au fost privatizate multe firme controlate de stat si liberalizate zone cheie ale economiei, incluzând sectorul financiar si de telecomunicatii.

Dereglementarea financiară şi privatizarea de la finalul anilor ’80 au dus la o consolidare majoră a sectorului bancar portughez în ultimii ani. Astfel, primele cinci bănci din sistem concentrează 69,1 % din total active. Acestea sunt : Banco Comercial Portugues, care deţine Millenium BCP, Caixa Geral Depositos, Espirito Santo Group, Banco Santander Totta şi Banco Portugues de Investimento

1.1. Scurt istoric

Sistemul bancar din Portugalia a fost schimbat în ultimul deceniu, crescând considerabil numărul de bănci si sucursale, desi în ultimii ani au existat multe preluări si fuziuni. Astfel prima banca înfiintată în Portugalia a fost Banco de Lisboa, înfiintată la 31 decembrie 1821, fiind în acelasi timp bancă comercială cât si bancă de emisiune. Banca Centrală a Portugaliei a fost a doua bancă înfiintată (19 noiembrie 1846), a fost creată ca o persoana juridică de drept privat si a continuat să fie o societate pe actiuni până la nationalizarea din 1974.Apoi a devenit o persoană juridică de drept public cu autonomie administrativă si financiară. Anul 1875 reprezintă începutul unei crize financiare. O consecinţă a acesteia a fost suspendarea activităţii băncilor din 18 august 1876. În 1885, atacurile financiare asupra Băncii Montepio Geral creează, din nou, o criză financiară temporară. În 1891, Banca Portugaliei declară ţara într-o situaţie foarte aproape de faliment, iar această situaţie financiară durează timp de 2 ani. În 1894, o serie de bănci îşi declară falimentul. În 1896, Banco de Porto se declară insolvabilă, iar 14 zile mai târziu suspendă plăţile.

În afara băncilor străine ce-si desfasurau activitatea pe teritoriul tării si a unor mici bănci numite Caixas Economicas, nationalizarea băncilor a inclus toate băncile care-si desfasurau activitatea în Portugalia.

În 1975, în conformitate cu Legea din 15 noiembrie, Banca Centrală a Portugaliei a efectuat functia de bancher al statului si consilier financiar în Guvern. În plus a actionat si ca intermediar în relatiile monetar internationale.

Odată cu aderarea în Comunitatea Europeană, atragerea de depozite si acordarea de credite nu au mai fost atât de stricte. Băncile private si băncile publice au intrat într-un mediu competitiv, situatia fiind favorabilă de partea băncilor private (tabelul 1).

Bănci publice (%) Bănci private (%)

1988 1989 1990 1988 1989 1990

Bunuri 87 84 74 13 16 26

Credite 87 84 74 13 16 26

Depozite 92 89 82 8 11 18

Tabelul 1: Procentajul deţinut de băncile publice şi cele private în totalul sistemului bancar

Privatizarea băncilor din Portugalia a început în 1989, finalizându-se în 1991. Supusă privatizării a fost si cea mai mare bancă a Portugaliei, iar până în 1990 s-a dezvoltat atât de mult încât a devenit liderul băncilor comerciale private cu un capital aproximativ de 6 miliarde de dolari.

Totusi, Guvernul Portugaliei a dat o importantă deosebită mentinerii în sistemul financiar chiar dacă avea controlul asupra operatuinilor bancare prin Banca Portugaliei. Astfel, au rămas în conducerea statului două mari grupuri financiare. Primul includea Caixa Geral de Depositos (cea mai mare bancă de depozite), Banco Nacional Ultramarino (bancă comercială) şi Fidelidade (o societate de asigurări). Al doilea grup era format din: Banco de Fomento e Exterior (bancă de investiţii), Banco Borges e Irmão (bancă comercială), şi Companhia de Seguros de Créditos (Cosec). Aceste două grupuri deţineau, împreună, aproape 40 % din tranzacţiile bancare ale anului 1990.

În cele din urmă s-a ajuns la privatizarea tuturor băncilor (cu exceptia grupului Caixa Geral de Depósitos ), băncile publice pierzând mult din cota de piată (tabelul 2).