Biodiversitatea insulelor Galapagos

Introducere

Am ales această temă datorită biodiversități și origini sale care este una foarte interesantă. Colon Ahipelago (arhipelagul lui Columb), insulele țestoaselor, insulele vrăjite sau Insulele Galapagos, toate aceste nume reprezintă un arhipelag descoperit în 1535, care este format din 21de insule de dimensiuni mari (printre care: Isabela, Santa Cruz, Fernandina, Santiago, San Cristobal, Floreana, Marchena), 14 insule mai mici (Espanola, Baltra, Pinta, Pinzon, Genovesa, Rabida, Santa Fe, Seymour, Wolf, Darwin, Tortuga, Bartolome, Daphne și Plaza), 64 insulițe și 136 de stânci, toate fiind de origine vulcanică (Smaranfache, 2017). Cea mai mare insulă din arhipelag este insula Isabela, care acoperă peste jumătate din aria de uscat a Arhipelagului Galapagos, având o lungime de aproximativ 132 km.(Charles Darwin, 2016) . Arhipelagul Galapagos reprezintă o lume ce este populată de numeroase specii exotice, care l-au inspirat pe naturalistul Charles Darwin să scrie teoria evoluționistă. Galapagos fiind patrimoniu UNESCO din 1959 datorită florei și faunei care se află pe cale de dispariție.

Această grupare de insule adăpostește o floră și o faună unică , astfel este numit cel mai mare laborator natural al evoluției speciilor. Astăzi 5 dintre aceste insule sunt locuite, majoritatea populației lucrând în industria turismului. Aceste insule sunt destul de tinere, astfel procesul lor de transformare continuă și în prezent. Primele organisme care au colonizat aceste insule au fost plantele, ale căror semințe și pori au fost purtate de ape sau pe cale aeriană de către vânt, viețuietoarele de pe insulă evoluând din “pioneri” accidentali.

Astăzi insulele Galapagos pot fi vizitate doar de turiștii care au permisiune specială.

Capitolul I

Subcapitolul I.1. Localizare geografică

Insulele Galapagos sunt situate în Oceanul Pacific la aproximativ 1000 de km. de de Ecuador, care este un teritoriu din continentul Sud-American. Coordonatele acestei grupări de insule fiind: 0°40′00″S 90°33′00″W.Acestea sunt dispersate pe o suprafață de aproximativ 60.000 km2 .Arhipelagul este poziționat în centrul unor curenți oceanici foarte puternici ce au favorizat la evoluția speciilor.

Figură 1 Insulele Galapagos

Sursa- https://ro.wikipedia.org

Figură 2 Hartă-Insulele Galapagosco

Sursa- https://ro.wikipedia.org

Subcapitolul I.2. Scurtă caracterizare privind geologia regiuni

Așa cum am precizat și mai sus Insulele Galapagos sunt teritorii destul de tinere în raport cu vechimea celorlalte continente. Conform celor spuse de către specialiși aceste insule s-au format acum 4-5 milioane de ani și din acel moment sunt într-o continuă schimbare, vulcanii fiind foarte activi.

Unul dintre procesele care au dus la formarea acestor insule este reprezentat de către fenomenele tectonice dintre Placa Nazca care este situală în nord-vestul Americii de Sud și care se mută cu aproximativ 5 cm pe an spre sud-est și alte două plăci ce se află în nordul, respectiv vestul Galapagosului, acestea fiind Placa Cocos care este situată la nord de Insulele Galapagos și Placa Pacifică ce se regăsește la vest. Această interacțiune dintre cele duoă plăci și această zonă fierbinte a Pacificului a dat naștere Insulelor Galapagos (Documents, 2010). În urma analizei acestei zone din cadrul Pacificului, căldura care provine din aceste zone fierbinți se datorează topiri crustei care este atât de intensă încât produce erupții vulcanice suficient de puternice pentru a tranversa platforma marină și a da naștere unor noi insule. Insulele Galapagos sunt alcătuite din rocă bazaltică.

După descoperirea modului de formare a acestor insule, geologii au ajuns la concluzia că acestea au fost din totdeauna insule independete și că nu s-au desprins de continentul sudamerican.

Figură 3Tectonicaplăcilor

Sursa- http://oceanclass.blogspot.com

Arhipelagul Galapagos este caracterizat de numeroși vulcani contemporani, de exemplu insula Isabela include 6 vulcani majori, Ecuador, Wolf, Darwin, Alcedo, Sierra Negraa și Cerro Azul, cu erupții recente ce variază între 1813 și 2008. Vulcanii din insulele Santiago și Fernandina au erupt ultima dată în 1906, respectiv 2009. Vulcanii ce se află în capătul vestic al arhipelagului sunt în general mai înalți, mai tineri și compuși în mare parte din bazalt tholeiitic (Enciclopedie, 2022).