Hormonii Sexuali

INTRODUCERE

Calitatea esentiala a materiei vii este schimbul permanent si activ cu mediul inconjurator. De-a lungul intregii existente, fiecare organism preia diferite substante din mediu, le asimileaza si le transforma inauntrul sau, dupa necesitattile sale specifice. Paralel cu aceasta incorporare se desfasoara si un process invers; organismal elimina continuu o parte din substantele ce rezulta din activitatea sa vitala. Viata exista numai atata timp cat se mentine acest circuit in dublu sens intre organism si mediu. Echilibrul dintre asimilatie si dezasimilatie se afla la baza oricarei activitati biologice, de la organismele unicelulare la om. Ansamblul proceselor care asigura schimbul neintrerupt de materie dintre organismele vii si mediul extern, incluzand transformarile tuturor substantelor din interiorul organismelor, constituie metabolismul. In fiecare moment, in raport cu aportul nutritive, cu repaosul sau miscarea, cu modificarile fizico-chimie ale mediului, balanta metabolica isi schimba insa pozitia, inclinand fie spre asimilatie, fie spre dezasimilatie.

Examinand mai indeaproape metabolismul oricarui organism, este usor de constatat ca substantele pe care acesta le elimina se deosebesc calitativ de substantele incorporate din mediu. O parte din produsele rezultate din transformarile metabolice, o data eliminate din organism, nu manifesta in mod normal nici o actiune asupra acestuia. Ele reprezinta deseuri metabolice, substante de degradare, inactive sau toxice, a caror indepartare constituie o conditie necesara pentru viata organismului. Legate de desimilatie sau catabolism, asemenea substante-deseuri se numesc produse de excretie. Excretia este, asadar, o functie de baza a oricarui organism, datorita careia se realizeaza eliminarea substantelor inutile sau nocive.

In afara produselor de excretie, organismele, chiar si cele mai simple, elibereaza in mediu si substante care poseda capacitatea de a stimula sau frana diferitele aturi ale activitatii celulelor din care provin sau a celulelor vecine. Asemenea substtante active din punct de vedere biologic, elaborate in celulele vii si actionand dupa iesirea lor in interiorul celulelor producatoare, poarta denumirea de produse de secretie sau produse secretorii. Fiind, ca o excretie, o functie fundamental, secretia poate fi regasita, sub forme diferite de dezvoltare si complexitate, de-a lungul intregii scari animale. Spre deosebire de procesele excretorii, functia de secretie are la baza in mod obligatoriu procese de sinteza intracelulara. Excretia este, prin excelenta, un rezultat al dezasimilarii, al catabolismului, in timp ce secretia presupune existenta unor reactii asimilatorii, anabolice. Cele doua functii nu sunt insa despartite, in realitate, de o granite foarte neta, nici chiar la organismele superioare.

Procesele de secretie, evident intr-o forma foarte simpla, pot fi identificate incepand de la organismele unicelulare. Pe parcursul evolutiei vietuitoarelor, functia de secretie, ca raspuns la noile forme si conditii de existent a materiei vii, se dezvolta continuu si dobandeste un rol din ce in ce mai important. La organismele pluricelulare incepe sa apara diferentierea specializata a celulelor. Ulterior, dupa cum se stie, in vederea indeplinirii cat mai eficace a anumitor functii, se ajunge la aparitia unor tesuturi, organe si sisteme de organse specializate. Un drum asemanator, marcat de legile generale ale evolutiei si dezvoltarii materiei vii, este parcurs, in cursul vietii speciilor, ca si in cursul vietii individuale a fiecarui organism superior, de cele doua functii de eliminare: excretie si secretie.