Poluarea cu Plumb

1. Generalităţi despre plumb

Prin gradul de poluare generală, plumbul este prezent pretutindeni, în aer, apă, sol şi pătrunde în organism pe cale digestivă, respiratorie sau cutanată. Din apă şi alimente, la nivel digestiv se absoarbe 3-10 %, iar la nivel pulmonar, nivelul de absorbţie ajunge la 40-50%.

Datorită faptului că plumbul nu are nicio funcţie demonstrată în organism este considerat ca element cu toxicitate evidentă, caracterizându-se esenţial prin capacitatea mare de legere pentru diferite proteine şi săruri organice (citraţi, ascorbaţi). Odată intrat în organism, plumbul este reţinut de cortexul renal şi ficat, după care este depozitat în oase sub formă de fosfaşi. Concentraţia plumbului în sânge variază foarte mult în funcţie de gradul de expunere. Circulaţia şi retenţia plumbului în corp sunt modificate de prezenţa unor ioni(Ca, Fe), săruri (ioduri, fosfaţi, bicarbonaţi), hormonul paratiroidian, vitamina D.

De foarte mult timp, plumbul a fost obtinut din minereuri si prelucrat fara mari dificultati. Acesta este un material foarte ductil, fiind cel mai moale dintre metalele uzuale, poate fi laminat in foi subtiri si in fire.

Cel mai important mineral de plumb si aproape singurul exploatat pentru obtinerea acestui metal este galena (PbS).

2. Motivarea alegerii temei

In prezent se dezbate acest subiect de mai multe companii pentru protectia oamenilor la nivel mondial, fiind o problema actuala in Romania.

Am ales aceasta tema pentru ca asa cum spune proverbul: ,,Putinul peste putin face mult’’, iar daca in scoli se dezbate problema, noi sustinem cauza, suntem sustinuti de profesori si acestia la randul lor transmit superiorilor putem ajunge la reducerea riscului de a fi intoxicati cu plumb, putem opri poluarea mediului.

,,Ne putem schimba singuri, dar numai impreuna putem face o lume mai buna’’.

3. Ideea care a constituit baza proiectului

Proiectul a pornit de la efectele nocive pe care le are plumbul asupra organismului uman si de la experimentul cu rujurile care contin plumb puse in contact cu aurul.

Plumbul pătrunde în organism prin inhalare de suspensii provenite de pe haldele de steril şi purtate de vânt sau de aer poluat din mediul urban, dar şi prin consumul de legume produse pe terenurile agricole contaminate sau contaminate de la gazele de eşapament. Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor din România vă sfătuieşte cum să va feriţi de poluarea cu plumb.

Prin gradul de poluare generală, plumbul este prezent pretutindeni, în aer, apă, sol şi pătrunde în organism pe cale digestivă, respiratorie sau cutanată. Din apă şi alimente, la nivel digestiv se absoarbe 3-10 %, iar la nivel pulmonar, nivelul de absorbţie ajunge la 40-50%.

Din fericire acumularea are loc când se depăşeşte potenţialul de eliminare al organismului. Particulele de plumb pătrunse în sânge pot fi fagocitate şi răspândite în tot organismul. Plumbul pătrunde lent în organism, distribuindu-se în oase(40-50%), rinichi(11%) etc.

Cea mai periculoasă cale de pătrundere este cea respiratorie întrucât plumbul ajunge direct în sânge, neexistând posibilitatea eliminării prin fecale.

Ionii de plumb se fixează odată cu ionii de calciu în oase, producând tulburări plastice şi funcţionale ale măduvei hematoformatoare şi, în consecinţă, hematiile prezintă o formă degenerativă.

În ficat plumbul produce tulburări în funcţia cromogenă, cauză a anemiei şi apariţia porifirinelor. În sistemul nervos se produc encefalopatii sau leziuni periferice.

Tetraetilul şi tetrametilul de plumb produc leziuni capilare la nivelul circulaţiei cerebrale, cu encefalopatie edemoasă şi hemoragică.

Datorită faptului că plumbul nu are nicio funcţie demonstrată în organism este considerat ca element cu toxicitate evidentă, caracterizându-se esenţial prin capacitatea mare de legere pentru diferite proteine şi săruri organice (citraţi, ascorbaţi). Odată intrat în organism, plumbul este reţinut de cortexul renal şi ficat, după care este depozitat în oase sub formă de fosfaşi. Concentraţia plumbului în sânge variază foarte mult în funcţie de gradul de expunere. Circulaţia şi retenţia plumbului în corp sunt modificate de prezenţa unor ioni(Ca, Fe), săruri (ioduri, fosfaţi, bicarbonaţi), hormonul paratiroidian, vitamina D.

Absorbţia sărurilor de plumb la nivelul stomacului este de numai 10% din cantitatea ingerată. Din cauza absorbţiei reduse sunt foarte rare cazurile de intoxicaţie. Un aport de numai 1 mg/ yi poate determina tulburări generale. Este important că plumbul se caracterizează printr-un efect cumulativ.

Alcoolul măreşte toxicitatea plumbului, iar băuturile tari obţinute prin mijloace neadecvate pot conţine concentraţii mari de Pb (40mg/l(, intoxicaţiile de acest gen fiind de tip cronic.

Plimbul în apale naturale poate înregistra valori ridicate, provenind cu precădere din sursele industriale. În apă plumbul se găseşte sub formă de particule care, peste o anumită perioadă de timp se sedimentează.

Prezenţa plumbului în aer, sol şi apă contaminează alimentele şi băuturile, factor ce contribuie la aportul de plumb în consumul uman.

Alimentele conservate influenţează ingestia de plumb la care se mai poate adăuga inhalarea de praf şi chiar mâinile murdare, aspecte importante pentru unele categorii de vârstă cum ar fi copii.

Prezenţa plumbului în aer influenţează contaminarea prin inhalarea directă a particulelor ce conţin plumb, dar şi prin ingestia de plumb depus pe diferite suprafeţe.

Conservele constituie o sursă majoră de Pb în alimentaţie, prin aceea că acizii alimentari pot dizolva plumbul din lipitură. Cantitatea ingerată zilnic este mult influenţaă de cantitatea de apă consumată zilnic, la care se adaugă folosirea în unele situaţii a ţevilor de plumb la instalaţiile aductoare.