Studii de bioremediere a unor situri contaminate cu țiței

Extracţia şi transportul ţiţeiului afectează mediul înconjurător atât prin derularea proceselor tehnologice propriu-zise, cât şi prin unele accidente nedorite, de tipul deversări din rezervoare, spargeri de conducte subterane sau supraterane.

Fenomenul poluării mediului inconjurator cu fluidele produse din sonde (titei, gaze, condens, apa sarata, şlamuri, nisip, etc) a aparut odata cu inceperea exploatarii titeiului si folosirea lui ca sursa energetica.

Problema depoluarii solurilor contaminate cu produse petroliere lichide este una dintre cele mai complexe activitati din domeniul protectiei mediului, atat sub aspect teoretic, economic cat si organzatoric.

Alegerea corecta a unei tehnologii de depoluare eficienta a unui sol contaminat cu produse petroliere lichide reprezinta o decizie foarte importanta si dificila datorita numarului foarte mare de variabile si interactiuni de care depind rezultatele finale.

Coordonatorul unei actiuni de depoluare a unui sol contaminat cu produse petroliere trebuie sa aiba in vedere, la alegerea si aplicarea unei tehnologii de depoluare, patru factori determinanti:

a) Gradul final de depoluare, dorit sau impus;

b) Durata actiunilor de depoluare;

c) Costul total necesar desfasurarii depoluarii;

d) Efectele secundare produse in timpul aplicarii tehnologiilor de depoluare si ulterior aplicarii acestora.

In competitia dintre tipurile tehnologiilor de depoluare se detaseaza prin avantaje si eficienta metodele biologice si metodele termice.

Aplicarea uneia dintre cele doua categorii de tehnologii se face in functie de o multitudine de factori dependenti atat de natura poluantului, a solului, de tipul de folosinta a sitului respectiv si nu in ultimul rand de conditiile meteorologice sezoniere si de timpul avut la dispozitie pentru realizarea depoluarii.