Telomeraza

Introducere

Considerată astăzi de mulți specialiști ca știință de sine stătătoare, enzimologia arenumeroase implicații practice în cele mai diverse domenii ale activității umane: medicină, industrie(alimentară, textilă și de medicamente), chimie analitică. În același timp, studiul enzimelor sub toate aspectele prezintă o importanță deosebită din punct de vedere fundamental, contribuind la înțelegerea mecanismelor moleculare ce stau la baza transformărilor metabolice din celula vie.

Enzimele sunt catalizatori de natură proteică care facilitează transformarea chimică a diferitelor substanțe. Substanța asupra căreia acționează enzima poartă numele de substrat. Compusul sau compușii chimici care rezultă în urma acțiunii enzimei poartă numele de produs (produși) de reacție.

Datorită naturii lor proteice,enzimele posedă toate proprietățile fizico-chimice, specifice acestor macromolecule (solubilitate, proprietăți osmotice, sarcină electrică netă, denaturare termică, reacții chimice). Masele moleculare ale enzimelor variază în limite foarte largi.

Clasificarea enzimelor:

Odată cu creșterea numărului de enzime descoperite și studiate sub aspectele structurii lor chimice și mecanismului reacției catalizate, a apărut necesitatea unei clasificări științifice a acestora.Astăzi este valabilă clasificarea propusă în 1964 de către Comisia de Enzimologie a Uniunii Internaționale de Biochimie care are la bază tipul și mecanismul reacției catalizate. Conform acestui criteriu, enzimele cunoscute până în prezent se clasifică în șase clase principale, enzimele cuprinse într-o clasă catalizând același tip de reacție:

1) oxidoreductazele - enzime ce catalizează reacțiile de oxidoreducere ce au loc înorganismele vii;

2)Transferazele - enzime ce catalizează reacții de transfer ale unor grupe de atomi ce pot fi și grupe funcționale de la un substrat la altul, fără ca aceste grupări să existe libere în timpul procesului;

3)hidrolazele - enzime ce catalizează scindarea diferitelor legături covalente din molecula substratului cu participarea moleculelor de apă;

4) liazele - enzime ce catalizează reacții de adiție a unor grupe de atomi la molecula substratului sau clivarea acestor grupări cu rearanjarea ulterioară a valențelor;

5) izomerazele - enzime care catalizează diferite reacții de izomerizare a substrațelor;

6) ligazele sau sintetazele - enzime ce catalizează formarea unor noi legături chimice carbon - carbon sau carbon - heteroatom, în majoritatea cazurilor utilizându-se energia stocată în legăturile macroergice ale moleculelor de ATP.

La rândul lor enzimele din fiecare clasă se împart în subclase și subsubclase, în funcție de mecanismul de reacție, natura cofactorului, tipul de legătură chimică din substrat asupra căreia acționează. Conform acestei clasificări, fiecare enzimă este caracterizată nu numai de o denumire ci și de un cod specific format din patru cifre: prima cifră reprezintă clasa, a doua subclasa, a treia cifră arată subsubclasa, iar ultima cifră a codului indică numărul de ordine din subsubclasa respectivă.