Rolul Reglementării și Supravegherii în Prevenirea Crizelor Financiare

Cap. I. Reforma sectorului financiar-bancar

1.1.Dezvolzarea crizei financiare contemporane

Cunoaştem cu toţi faptul că puternica criză financiară ce şi-a avut începutul în anul 2008, localizată în Statele Unite ale Americii. Criza este cunoscută ca o tensiune pe piaţa creditelor ipotecare, s-a constatat că acest fenomen este extreme de contagioasă, mai exact are la bază principil de domino. Astfel aceasta îşi face apariţia şi în statele membre ale Uniunii Europene, apoi chiar în România.

Pieţele financiare internaţionale se aflau chiar în mijlocul punctului de maxim al acestui fenomen, ceea ce a determinat la ieşirea la suprafaţă a unor slăbiciuni ale sistemului de reglementare, a anumitor guvernanţe corporative care aveau drept scop un profit cât mai mare dar nu în ultimul rând promovarea de produse financiare extrem de vulnerabile, cunoscute şi denumite de unii specialişti ca şi “produse toxice”.

Potrivit declaraţiilor cunoscutului membru al Comisiei Europene, Michel Barnier ce are ca principale atribuţii, problematica pieţei interne şi a serviciilor din toate statele Uniunii Europene. Efectele crizei financiare nu s-au manifestat doar asupra sectorului financiar-bancar ci acesta şi-a mărit teritoriile şi asupra finanţelor publice. Astfel membrul comisiei presupune că într-o asemenea situaţie critică este necesar a adopta anumite programe de austeritate, prin această situaţie se impune concentrare mai sporită a tuturor instituţiilor Uniunii Europene pentru a gasi punctul de echilibru al sistemului financiar-bancar. Toate acestea sunt aprobate şi adoptate pentru a elimina neregulile şi abuzurile întâlnite, pentru a preveni apariţia unei noi crize dar şi pentru a favoriza o creştere economică sustenabilă.

Infiinţarea unei pieţe integrate pentru bănci şi pentru conglomeratele financiare este un element de bază al politicii europene în domeniul produselor şi serviciilor financiar-bancare. Comisia Europeană prin alibilităţile sale de a-şi atinge mereu scopurile prin reglementările băncilor dar şi a conglomeratelor financiare îşi pune amprenta la adoptarea planului de acţiune pentru serviciile financiare.

Politicile pe care se bazează Comisia Europeană au la bază principiile de recunoaştere reciprocă şi în special de “paşaport unic”. Toatea acestea printr-un sistem ce oferă posibilitatea operatorilor de servicii financiare care îşi au reşedinţa într-un stat membru le oferă oportunitatea de a presta servicii in acele state membre, fără a fi nevoiţi să deţină alte documente suplimentare.

E necesar să nu neglijăm nici faptul că instituţiile financiar bancare cele mai sigure si esenţiale pentru stabilitatea financiară în Uniunea Europeană şi de asemeni este necesar stabilirea unui mediu comun de asigurare a supravegherii prudenţiale alături de protecţia consumatorului pe tot teritoriul pieţei interne europene.

Pentru a putea atinge aceste obiective sunt necesare a identifica instrumentele cheie şi aplicarea acestora.

1.2.Istrumentele cheie în atenuarea efectelor crizei

Cele mai importante instrumente utilizate pentru realizarea acestor obiective, sunt cele precum dezvoltarea, implementarea şi aplicarea normelor privind conglomeratele bancare şi financiare atestate cu cele de la nivelul Uiniunii Europene. Toate acestea cuprind legi cu privire la instituţiile bancare, conglomeratele financiare şi nu în ultimul rând firmele de investiţii. Pe lângă cele prezentate se mai adaugă şi aplicarea într-un timp cât mai scurt a normelor impuse în statele membre, plus cele de ajutorare a procedurilor în ipoteza în care acest set de legi nu este respesctat.

În acest mod, reforma sectorului financiar-bancar are ca principale piste, prin care poate acţiona, următoarele atribute:

- Supraveghere strictă a sistemului financiar şi bancar,

- Promovarea unor instituţii financiare şi pieţe financiare integrate mult mai stabile,

- Asigurarea unei mai bune guvernaţe corporatiste în ambele sectoare, atât cel financiar cât şi cel bancar,

- Protejarea intereselor clienţilor băncilor prin garantarea depozitelor şi prin asigurarea de compensaţii care presupun corecta informare a clienţilor,

- Publicitate exclusivă sistemului bancar orientat spre susţinerea economiei reale şi promovarea unei creşteri economice sustenabile.

Pentru a realiza o supraveghere cât mai sigură, a fost necesar instituirea de noi autorităţi care să asigure buna supraveghere şi funcţionare a sistemului financiar bancare. Printre cele mai cunoscute autorităţi se supraveghere europeană, întâlnite şi sub acronimul de ESA, existând chiar din ianuarie 2011.

Cele mai cunoscute autorităţi de supraveghere sunt Autoritatea Europeană Bancară- EBA, Autoritatea Europeană pentru Asigurări şi Pensii Operaţionale- EIOPA şi Autoritatea Europeană pentru Obligaţiuni şi Pieţe-ESMA. Comisia Europeană adoptă “propunerea Omnibus” pe data de 19 ianuarie 2011, prin care se presupune modificarea printre altele şi a Directivei 2009/138/CE, cu ajutorul căreia se ţine seama mereu de noua arhitectură de supraveghere în domeniul asigurărilor.