Unitatea de Memorie

ARGUMENT

Tema aleasă, „Unitatea de memorie” are ca scop atingerea standardelor curriculare solicitate de specializarea pe care am făcut-o în timpul liceului contribuind astfel la o bună formare profesională în domeniu.

Tema aleasă este structurată în capitole abordate separat ca părţi distincte.

Contribuţia personală privind elaborarea proiectului constă în selectarea informaţiilor tehnice/practice şi teoretice specifice specializării, structurarea pe capitole a acestora.

Lucrarea prezintă în mod sintetic şi actualizat sub forma unor scheme principalele aspecte, importanţa, rolul, identificarea tipurilor de memorii.

În elaborarea lucrării am folosit cunoştinţe tehnice/teoretice asimilate la diferite obiecte de învăţământ studiate în anii de liceu: informatică, discipline de specialitate şi laboratoare practice.

În partea finală a lucrării am specificat bibliografia utilizată.

În actuala etapă când factorii intensivi ai creşterii economice capătă un rol preponderent în raport cu cei extensivi, se accentuează necesitatea ca toate pârghile economice sa fie folosite cu maximum de randament pentru atingerea obiectivului central – obţinerea unei înalte eficiente economice economice corespunzătoare eforturilor materiale şi financiare facute de stat în toate domeniile economiei naţionale.

Pentru majoritatea utilizatorilor, unitatea de hard disc este partea cea mai importantă, dar şi cea mai misterioasă, a unui sistem de calcul. O unitate de hard disc este un dispozitiv închis ermetic, care păstrează informaţiile din sistem. Dacă unitatea de hard disc se defectează, consecinţele sunt de obicei foarte serioase. Pentru a putea întreţine, depana şi extinde în mod corespunzător un calculator personal, trebuie să înţelegem pe deplin ce este şi ce face o memorie.

Aşa consider că tema aleasă asigură atingerea curriculară solicitată de specializarea „Telematică” contribuind la o mai bună formare profesională în domeniu.

Capitolul I. Noţiuni generale

Sunt circuite integrate care au ca scop stocarea informaţiei sub formă binară. Memoriile reprezintă categoria de circuite integrate cu cea mai mare răspândire şi vânzare în lume în prezent. Ele se găsesc sub formă distinctă sau intră în componenţa altor circuite integrate cum ar fi microprocesoare, microcontrolere, FPGA, circuite de telecomunicaţii, etc.

I.1Clasificarea memoriilor

Tradiţinal se deosebesc două categorii largi de memorii:

- memorii care pot fi doar citite, denumite ROM (Read Only Memory);

- memorii care pot fi şi scrise şi citite, denumite RAM (Random Access Memory).

În funcţonare normală memoriile ROM se pot doar citi. Înscrierea informaţiei într-o astfel de memorie se realizează într-o etapă anterioară utilizării ei printr-o procedură numită programare (programming sau mai corect burning). Memoriile RAM ar trebui denumite corect RWM (Read Write Memory) deoarece se pot citi şi scrie în orice moment şi la orice adresă, ele fiind memorii la care accesul poate fi aleator.

Din punct de vedere al tehnologiei de fabricaţie există memorii:

- cu tranzistoare bipolare,

- MOS,

- CMOS,

- BiCMOS.

Memoriile volatile îsi pierd conţinutul la deconectarea alimentării, pe când memoriile nevolatile îsi menţin informaţia stocată şi fără prezenţa tensiunii de alimentare. În general memoriile ROM sunt nevolatile, iar cele RAM sunt volatile.

În funcţie de organizarea magistralei de date, deosebim memorii paralel şi seriale. În prezent se fabrică memorii seriale EEPROM şi SRAM.

În functie de modul de utilizare:

- memorii de program.

- memorii de date.

În general memoriile ROM sunt folosite pentru stocarea programelor iar memoriile RAM a datelor. Clasificarea în memorii RAM şi ROM mai are în prezent doar o semnificaţie academică, deoarece memoriile EEPROM şi Flash pot fi citite şi scrise în funcţionare normală la orice adresă (comportament de RAM), iar memoriile SRAM nevolatile (NV SRAM) stochează informaţia peste 10 ani fără alimentare externă (comportament de ROM). Câteva caracteristici importante ale principalelor tipuri de memorii produse în prezent sunt prezentate comparativ în tabelul de mai jos.

Tabelul 1

O memorie ideală se caracterizează prin capacitate ridicată de stocare (şi implicit densitate mare de integrare), timp de acces redus, programabilitate în circuit, informaţie nevolatilă, consum de current scăzut şi cost redus. Categoriile de memorii din tabelul 1 au două sau mai multe avantaje din cele de mai sus – singura care le îndeplineşte pe toate fiind însă memoria Flash.