Analize Chimice Utilizate în Industria Maselor Plastice

Capitolul I

Argument

Motivul pentru care întocmesc acest proiect este importanţa policlorurii de vinil în obţinerea maselor plastice dar şi pentru a acumula cunoştinţe noi despre acest produs.

Compuşii macromoleculari sau polimerii reprezintă elementele constitutive de bază ale unor materiale de mare importanţă în viaţa omului, cum sunt: hârtia, firele şi fibrele naturale şi sintetice, cauciucurile naturale şi sintetice, materialele plastice, lacurile, adezivii etc.

Compuşii macromoleculari au fost astfel denumiţi datorită masei lor moleculare mari, care îi deosebeşte de substanţele cu masă moleculară mică. În prezent se consideră compuşi macromoleculari, substanţele cu masă moleculară peste 5000 (până la câteva milioane), iar compuşii cu molecula mică, substanţele cu masă moleculară până la 500.

Moleculele compuşilor macromoleculari datorită faptului ca au dimensiuni mari sunt numite macromolecule, iar ştiinţa care le studiază, chimia macromoleculelor.

Compuşii macromoleculari organici constituie baza naturii vii. Cele mai importante substanţe care intră în compoziţia plantelor: celuloza, amidonul, lignina, pectinele au caracter macromolecular.

Plantele constitue un uriaş producător de compuşi macromoleculari în care se realizează sinteza biologică a polizaharidelor superioare şi a ligninei.

Unul dintre cei mai importanţi macromoleculari organici naturali este cauciucul natural, dar utilitatea sa se limitează numai în scopuri tehnice.

Compuşii macromoleculari anorganici au un rol tot atât de important şi sunt tot aşa de răspândiţi în regnul mineral ca şi compuşii macromoleculari din natura vie.

Cea mai mare parte a scoarţei pământului constă din oxizi de siliciu, de aluminiu şi din alte elemente polivalente, legate pe cât se pare în macromolecule. Cel mai răspândit dintre aceşti oxizi este bioxidul de siliciu.

Rolul compuşilor macromoleculari în natură. Din punct de vedere al importanţei pentru omenire , materialele macromoleculare se pot compara numai cu metalele ca materiale de construcţie, cu combustibilii ca sursă de energie şi cu produsele alimentare.

Datorită numărului mare de atomi din macromolecule , compuşii macromoleculari pot avea foarte mulţi izomeri.

Caracterizând însemnătatea diversităţii compuşilor organici macromoleculari, unul dintre creatorii chimiei macromoleculare G. Staudinger a arătat, în anul 1932, că pentru a înţelege procesele vitale, chimia biologică trebuie să cuprindă un număr infinit de substanţe organice şi respectiv o serie infinită de reacţii posibile.

Rezistenţa la transformările chimice şi fizico-chimice şi diversitatea compuşilor macromoleculari constituie cauzele fundamentale care determină rolul şi răspândirea acestora în natură.

Alternanţa proceselor de formare şi de descompunere a compuşilor macromoleculari este o particularitate importantă şi specifică a expresiei concrete a mişcării chimice a materiei, în condiţiile de temperatură ale globului pământesc.

Importanţa compuşilor macromoleculari în tehnică. Compuşii macromoleculari sunt o componentă , de bază, a unui număr mare de materiale a căror utilitate este legată de caracteristicile mecanice pe care le posedă. Compuşii macromoleculari sunt folosiţi în industria de prelucrare a lemnului, în industria fibrelor textile de celofibră, lână, in, mătase naturală, în industria blănurilor sau a pieilor, în industria celulozei şi hârtiei, parţial în industria cauciucului, în industria esterilor celulozei şi a materialelor plastice albuminoide, a mătăsii artificiale.

Unele ramuri industriale se ocupă de scindarea substanţelor macromoleculare naturale în scopul obţinerii unor produse alimentare valoroase şi a unor materiale cu masă moleculară mică, importante în tehnică. Din această categorie fac parte industria de hidroliză, de melasă din amidon, obţinerea berii şi alte industrii care utilizează procesele fermentative.

Industria polimerilor sintetici, industria materialelor plastice, a fibrelor sintetice, a cauciucului sintetic, a lacurilor, a cleiurilor, a materialelor elecroizolante se dezvoltă rapid.

Tot dintre aplicaţiile industriale ale substanţelor macromoleculare pot fi considerate şi multiplele utilizări în industria materialelor de construcţie pe bază de silicaţi, în industria ceramici şi a sticlei.

Capitolul II

Caracterizarea compuşilor macromoleculari

2.1 Definiţie şi clasificare

Compuşii macromoleculari sau polimeri sunt substanţe alcătuite din molecule foarte mari, adică din macromolecule. Macromoleculele sunt alcătuite dintr-un număr foarte mare de unităţi structurale identice, numite meri şi se formează prin unirea unui număr corespunzător de molecule dintr-o substanţă cu masă moleculară mică, numită monomer. Datorită acestei construcţii, compuşii macromoleculari se mai numesc şi polimeri.