Managementul Producției Chimice

SC PEHART TEC SA

I. STUDIUL DE PIAŢĂ CU LANSARE IN FABRICAŢIE A PRODUSULUI

I.1 Prezentarea produsului:

Importanţa hârtiei şi a altor produse papetare în viaţa modernă este evidentă, practic nici un alt produs industrial nu are un rol atât de semnificativ în toate domeniile activităţii umane. Hârtia reprezintă suportul material pentru înregistrarea, stocarea si răspândirea informaţiei, virtual toare scrierile şi tipăriturile realiandu-se pe hârtie.

Hârtia reprezintă o structură fibroasă care adeseori înglobează şi materialele auxiliare şi are anumite proprietăţi impuse în domeniul de utilizare. Structura hârtiei este constituită din fibre, de obicei vegetale, consolidate între ele prin diferite tipuri de legături. Rezistenţa structurii depinde de numărul de fibre pe unitatea de volum, pe uniformitatea distribuţiei elementelor structurale, de numărul de contacte interfibre, de valoarea forţelor de legatură, de rezistenţa proprie a fibrelor, etc. Când o hârtie este solicitată la tracţiune, la sfâşiere, sau la plesnire, rupere se produce fie datorită desfacerii legăturilor dintre fibre, fie ruperii unor fibre şi smulgerii altora din punctele de legare. La cele mai multe hârtii rezistente, tenacitatea fibrei începe să fie hotărâtoare după ce legarea dintre fibre a atins o valoare de saturaţie.

Data şi locul apariţiei hârtiei sunt incerte atribuindu-se unor civilizaţii diferite.Astfel se afirmă că hârtia a apărut în urmă cu mii de ani în America de Sud şi America Centrală, iar alţi autori atribuie invenţia hârtiei culturii aztecă şi maya(Mexic). În anul 1933 un arheolog chinez a descoperit o foaie de hârtie de format aproximativ 40×75cm, făcută din fibre de in şi cânepă, care a fost datată în perioada 49-8 i.e.n. Dar datorită mai bunei păstrări ca şi posibilităţii de stabilire a unei legături istorice, invenţia hârtiei este atribuită lui Tsai Lun şi este datată în anul 105 e.n., când acesta a prezentat împaratului Hai primele foi de hârtie obţinute din fibre de bumbac şi coajă de dud.

Metoda inventată de Tsai Lun a fost perfcţionată de chinezi şi păstrată secretă cateva secole, până în anul 751 când arabii din Samarkand au atacat China şi au luat numeroşi prizonieri printre care s-au aflat şi câţiva lucrători specializaţi în obţinerea hârtiei. În Europa hârtia a fost introdusă în anul 1150 când Spania a fost cucerită de mauri. La inceputul secolului XV meştesugul, sau la fel de bine putem spune arta obţinerii hârtiei, era larg răspândit în Europa, existând aşa numitele “mori de hârtie” în Spania, Italia, Germania, Franţa şi Anglia. În ţările Române prima moara de hârtie este semnalată în jurul anului 1570.

Un document datat în 1025 redă reţeta de obţinere a hârtiei, care simplificat constă în următoarele: “tulpinile din cânepă se îmbibă cu lapte de var şi se strivesc bine, după care se usucă la soare, operaţia repetându-se de câteva ori, după care materialul se spală cu multă apă şi în final se bate într-o piua, obţinându-se o suspensie de fibre şi prin strecurarea apei pe sita se obţine o foaie, care după presare cu un postav se usucă la soare, în final foaia se tratează cu apă de orez sau de tarate de grâu.

Hârtia obţinută printr-o astfel de metodă s-a conservat foarte bine în timp, duvedindu-se aproape la fel de durabilă ca şi papirusurile. Începând cu secolul al XII, treptat apar schimbări semnificative în metoda de obţinere a hârtiei.

In prezent, în lume se fabrica cca. 600 sorturi de hârtie plecând de la un număr relativ mic de semifabricate fibroase.

Majoritatea tehnologilor din industria hârtiei sunt ingineri chimişti şi de aceea s-a căutat de-a lungul unei perioade lungi de practică să se stabilească corelaţii între compoziţia chimică a celulozei şi proprietăţile ei papetare.

Procesul în care materialele fibroase celulozice sunt transformate, adeseori şi cu adaosul unor materiale auxiliare, într-o pastă capabilă să dea o hârtie cu indici de calitate determinate, se numeşte prepararea pastei de hârtie.

Acest proces cuprinde mai multe operaţii care pot fi grupate în următoarele faze tehnologice principale:

-destrămarea şi individualizarea

-măcinarea

-umplerea, încleierea şi colorarea

-reglarea consistenţei, dozarea şi omogenizarea pastei

-curătirea(epurarea)pastei de hârtie