Tehnologia de fabricare a sapunului

Cuprins proiect Cum descarc?

Istorie . 4
Compozitie si proprietatile sapunului 4
Clasificarea sapunurilor . 6
Materii prime si materiale auxiliare ... 7
Fabricarea sapunurilor de rufe ... 9
A. Fierberea sapunului 9
B. Precipitarea sapunurilor cu ajutorul electrolitilor .. 13
C. Umplerea sapunului de miez . 15
D. Racirea sapunului de rufe .. 15
E. Taierea sapunului ... 17
F. Stantarea sapunului 18
Fabricarea sapunului de toaleta . 20
A. Generalitati 20
B. Fierberea sapunului de baza .. 20
C. Racirea sapunului de baza . 22
D. Uscarea taiteilor de sapun .. 22
E. Amestecarea taiteilor de sapun cu celelalte adaosuri 24
F. Prelucrarea plastica a sapunului . 24
G. Taierea, stantarea si ambalarea sapunului . 27
Fabricarea sapunurilor speciale .. 27
A. Sapunuri transparente . 28
B. Sapunuri pentru copii . 28
C. Sapunuri pentru ape dure 28
D. Sapunuri medicinale ... 28
E. Sapunuri flotante 29
Procedee moderne de fabricare a sapunurilor 29
A. Generalitati . 29
B. Scindarea continua a grasimilor si distilarea acizilor grasi 30
C. Saponificarea continua a acizilor grasi ... 31
D. Racirea si uscarea continua a sapunului . 33
E. Fabricarea sapunului de toaleta in flux continuu 35
Concluzii . 36
Bibliografie . 37


Extras din proiect Cum descarc?

ISTORIE
In societatea primitiva, chiar si in zilele de azi, hainele erau curatate, cu ajutorul pietrelor de pe malul unei ape curgatoare. Sapunul, prin definitie este o substanta tensio-activa. De fapt, el este cea mai veche substanta tensio-activa, si a fost folosita cam de 4500 de ani.
Un material care, prin compozitie este asemanator cu sapunul a fost gasit intr-un vas de lut datind din 2800 inaintea erei noastre, descoperit in timpul cercetariii facute asupra locului in care se afla Babilonul. Inscriptiile de pe vas spun ca grasimile au fost fierte cu cenusa, care este o metoda de obtinere a sapunului, dar nu precizeaza la ce era folosit acest material. 
Numele de sapun, dupa o veche legenda romana, vine de la Muntele Sapo, unde erau sacrificate animale. Ploaia a amestecat grasimile cu seu, si cu cenusa de pe malul riului Tibet. Femeile au observat ca acest amestec le usura munca, si au inceput sa foloseasca acest sol lutos, imbibat cu amestecul de grasimi.
In timpul ascensiunii civilizatiei romane, baile publice au devenit din ce in ce mai populare. Prin secolul II era noastra, medicul grec Galen a inceput recomandarea sapunului atit cu scop medicinal, cit si pentru curatire.
Se pare ca in secolul XV se producea sapun in Venetia, apoi, in secolul XVII in Marsilia. In secolul XVIII fabricarea sapunului sa raspindit in intreaga Europa si in America de Nord, in secolul XIX, fabricarea sapunului a devenit una din cele mai importante industrii.
Pina in 1940 sapunul era cel mai folosit detergent. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, lipsa grasimilor, ingridientul predominant din sapun, a dus la cercetarea sapunului sintetic. Apoi, dupa razboi, aparitia masinilor de spalat automate a accentuat nevoia unor noi alternative la sapun.
COMPOZITIA SI PROPRIETATILE SAPUNULUI
a. Compozitia sapunului. In general se numesc sapunuri sarurile acizilor grasi superiori; insa in practica se intelege sub denumirea de sapun sarurile alcaline ale acizilor grasi, rezinici si naftenici. Dintre acizii grasi, numai cei cu 12-22 atomi de carbon in molecula formeaza sarurile care au caracter de sapun.
Solutiile apoase ale acestor sapunuri au proprietatea de a forma spuma, de a inmuia, de a emulsiona si de a peptiza; aceste proprietati asigura puterea lor de spalare.
Rectiile de formare a sapunului pot fi prezentate, in linii generale, in felul urmator: 
1) Saponificarea grasimii neutre cu hidroxizi alcalini:
grasime neutra hidroxid de glicerina sapun
sodiu
in care R este radicalul acidului gras.
2) Neutralizarea acizilor grasi, rezinici si naftenici cu carbonati alcalini:
RCOOH + Na2CO3 = RCOONa + NaHCO3
acid gras carbonat sapun bicarbonat 
rezinic sau de sodiu de sodiu
naftenic
2NaHCO3 = Na2CO3 + H2O + CO2 sau
2RCOOH + Na2CO3 = 2RCOONa + H2O + CO2
3) Neutralizarea acizilor grasi, rezinici si naftenici cu hidroxizi alcalini:
RCOOH + NaOH = R -  COONa + H2O
b. Proprietatile fizico-chimice ale sapunului. In functie de natura grasimilor si a alcaliilor folosite la fabricarea sapunurilor, cum si de continutul de acizi grasi, sapunurile pot fi tari, moi sau de consistenta pastoasa. Acizii grasi solizi dau sapunuri tari, in timp ce acizii grasi lichizi dau sapunuri moi, pastoase.
Sapunurile pure, anhidre (adica fara apa) au o temperatura de topire ridicata 225-270?. Prin adaugare de apa scade mult temperatura de topire a sapunurilor. Astfel sapunurile obisnuite se topesc la o temperatura sub 100?. Densitatea sapunurilor este egala cu aproximativ 1,05.
Solubilitatea in apa a sapunurilor depinde de o serie de factori. Astfel sapunurile acizilor grasi nesaturati se dizolva mai usor decit sapunurile acizilor saturati. Sapunurile de potasiu se dizolva mai usor decit cele de sodiu. Sapunurile acizilor naftenici si rezinici sint usor solubile.
Sapunurile dau cu apa solutii adevarate, in care substanta este dizolvata molecular, numai in cazul solutiilor foarte diluate. In solutii putin mai concentrate, chiar de ordinul a numai 0,25% sapun, o parte din molecule se asociaza si formeaza particule coloidale, denumite miceli (fig.1).
Fig. 1.Schema structurii micelului de sapun
Cu cit concentratia sapunului in apa creste, cu atit se dezvolta si formarea de miceli, care dau solutia coloidala si scade numarul de molecule dizolvate individual. De asemenea creste marimea micelilor, formind astfel un anion enorm si greoi, care sta in echilibru cu cationii de sodiu corespunzatori, ce se misca liberi in solutie.
Proprietatea sapunurilor de a indeparta murdaria de pe tesaturi, piele etc. se explica prin proprietatile lor capilar-active. Datorita particularitatii moleculei de sapun din care o parte este hidrofila, iar cealalta hidrofoba, moleculele si de asemenea micelii au tendinta de a se aduna la suprafata de despartire a apei cu mediul inconjurator, solid, gaz sau lichid, nemiscibil cu apa. Stratul de sapun acumulat scade tensiunea superficiala a apei si solutia de sapun are tendinta de a-si mari suprafata.
Aceasta permite patrunderea solutiei in capilare, inmuierea (udarea) suprafetelor in contact si dispersarea solutiei in picaturi mici de dimensiuni coloidale.
Prin aceasta devin posibile: amestecul apei cu lichide nemiscibile cu ea (emulsionarea), invaluirea particulelor solide, inglobarea si mentinerea lor in stare de dispersie in sinul solutiei apoase (peptizare), emulsionarea aerului sau dispersarea unui alt gaz in solutia de sapun (spuma).
Sapunurile hidrolizeaza in solutie apoasa, punind in libertate hidroxid alcalin si acid gras. Sapunul fiind sarea unui acid slab cu o baza tare, solutiile apoase de sapun dau o reactie alcalina. Hidroliza sapunului in solutii apoase scade cu marirea concentratiei de sapun.


Fisiere in arhiva (1):

  • Tehnologia de fabricare a sapunului.docx

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Bibliografie

1. http://www.referatele.com/referate/chimie/online4/Sapunuri-si-Detergenti-Substante-tensio-active-referatele-com.php
2. Chimia si tehnologia medicamentelor, Corneliu Oniscu, Editura Tehnica, Bucuresti, 1988
3. http://www.scribd.com/doc/47989743/fsb-sapunul


Banii inapoi garantat!

Plateste in siguranta cu cardul bancar si beneficiezi de garantia 200% din partea Proiecte.ro.


Descarca aceast proiect cu doar 5 €

Simplu si rapid in doar 2 pasi: completezi adresa de email si platesti.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:



* La pretul afisat se adauga 19% TVA.


Hopa sus!