Activitatea de Comerț în China

Activitatea de comerţ în China

Cap 1. China- o economie în tranziţiei

Începuturile comerţului exterior chinez a început încă din timpul dinastiei Han de Vest, în vremea în care faimosul „drum de mătase” era prezent în mintea populatiei din zona Asiei. Politica de reformă economică a fost graduală şi parţială fiind denumită “aterizarea uşoară”, în contrast cu “big-bang-ul” sau “terapia şoc” din statele est-europene sau fosta Uniune Sovietică.

China a fost cea mai mare economie de-a lungul unei bune părţi a istoriei cunoscute. Până în secolul XV, China a avut cel mai mare venit pe cap de locuitor şi a fost liderul în tehnologie al epocii. Ulterior, conducătorii săi au impus limite stricte asupra comerţului internaţional şi au înăsprit controlul lor asupra ramurilor economice.

Şocul cauzat de criza economică mondială a fost resimţit in China din a doua jumătate a anului 2008, însă executivul chinez a adoptat măsuri eficiente pentru contracararea efectelor acesteia. Efectul acestor masuri nu s-a lăsat aşteptat, iar la începutul anului 2009 a fost oprită tendinţa de scădere drastică a economiei industriale din China. Începând din iunie 2009, producţia industrial chineză a înregistrat o creştere rapidă, întreprinzătorii obţinând beneficii mai mari, iar preţurile produselor industriale au reînceput să crească.

În anii 2008-2010, Guvernul chinez a adoptat o serie de măsuri menite să stimuleze economia naţională, sporind alocaţiile bugetare pentru extinderea cererii interne şi promovând ajustarea şi perfecţionarea structurii industriale. Astfel, în prezent, domeniul industrial chinez a înregistrat o tendinţă clară de îmbunătăţire.

Mare parte din creşterea economică a Chinei de-a lungul ultimului sfert de secol poate fi explicată prin rate ale investiţiilor ridicate şi migrarea lucrătorilor de la ferme de subzistenţă, unde productivitatea lor marginală se apropie de zero, către fabrici mai productive în industrie. Dar creşterea economică a Chinei nu se bazează doar pe forţa de muncă ieftină: salariile sunt mai mici în India şi Vietnam. China are de asemenea avantajele unei infrastructuri bune, a unei forţe de muncă educate, a unei rate a economisirii disponibilă pentru investiţii financiare şi, cel mai important, are o economie extrem de deschisă.

Taxele vamale ale Chinei au scăzut de la 41% în 1992 la 6% după ce s-a alăturat Organizaţiei Mondiale a Comerţului în decembrie 2001, făcând disponibilă cea mai scăzută taxă de protecţie din toate ţările în curs de dezvoltare.

Multe bariere non-tarifare au fost deasemenea demolate. Mai mult decât atât, China a permis intrarea investiţiilor străine, care au sprijinit creşterea prin sporirea stocului de capital fix şi prin furnizarea de tehnologie nouă şi know-how managerial. Societăţile asociate cu firme străine produc 27% din produsule industriale al Chinei. Guvernul chinez vizează în special SUA, ca principală sursă de capital şi tehnologie. Produsele chinezeşti sunt prezente în marile supermarketuri americane sau europene, iar companiile chineze achiziţionează firme renumite şi încep să pătrundă tot mai mult pe piaţa mondială. SUA şi Japonia, ţări care au dominat piaţa mondială în ultima jumătate a secolului XX, înregistrează în ultimii ani încetiniri ale creşterii economice. În prezent încep să se afirme noi economii în creştere, ca cea a Chinei, a Rusiei sau a Indiei.

Principala constrângere asupra creşterii economice a Chinei este incapacitatea sistemului său financiar de alocare a capitalului în mod eficient, cu riscul asociat al unor împrumuturi proaste în sistemul bancar. Au existat cu siguranţă investiţii excesive în anumite sectoare, cum ar fi industria de automobile, oţel şi imobile, deci inevitabil unele proiecte s-au dovedi neprofitabile.

Cap 2. Situaţia economică a Chinei-viziuni şi strategii

Ca şi în anul 2009, comerţul exterior chinez a cunoscut o deteriorare a balanţei comerciale în 2010, valoarea soldului din perioada ianuarie-noiembrie 2010 (170.7 miliarde USD) fiind mai mică cu 4,3% faţă de aceeaşi perioadă a anului 2009. Chiar dacă unii analişti apreciază că balanţa comerciala ar putea ajunge în creştere până la sfârşitul anului 2010, contribuţia acesteia la PIB va fi minimă.