Rădăcini Istorice ale Globalizării

Introducere

Modificările din ultimele decenii în cadrul economiei mondiale au generat largi comentarii purtate îndeosebi pe marginea creşterii explozive a şomajului, a ritmurilor necontrolate ale inflaţiei, dobânzilor sufocante, crizei datoriei externe, evoluţiei contradictorii a procesului integrării economice, meandrelor comerţului internaţional, deficitelor bugetare, uluitoarelor modificări tehnologice,intensificării concurenţei, degradării mediului înconjurător etc., toate, la un loc, alcătuind un pachet masiv de probleme a căror rezolvare n-a fost considerată, întotdeauna, mulţumitoare. De aceea era necesară folosirea unor concepte economice noi, capabile să explice cu o mai mare acurateţe transformările enorme apărute în ultima vreme în economia mondială.Unul dintre aceste concepte care a contribuit la înţelegerea consecinţelor şi cauzelor acestor schimbări a fost cel de globalizare economică.

Globalizarea este un proces care ne afectează pe toţi. Unii consideră că este un proces ireversibil, destinul spre care lumea se îndreaptă fiind în acelaşi timp sursa fericirii unora şi a nefericirii altora. Globalizarea reprezintă totodată o etapă extrem de importantă în evoluţia societăţii omeneşti, apreciată de unii şi contestată de alţii, uneori chiar prin acţiuni violente.

Globalizarea este unul dintre conceptele frecvent folosite în mediile politice, economice şi academice. Ea este, deopotrivă, un concept la modă, utilizat cu oarecare superficialitate, şi un fenomen real de o mare complexitate, ce cuprinde atât realităţi, cât şi tendinţe care, scapă de sub controlul raţional şi participativ, ne pot conduce într-o ordine (dezordine) mondială imprevizibilă, cu mulţi care pierd şi cu puţini beneficiari.

Prezenta lucrare este structurată în două părti ce surprind elemente teoretice difinitorii ale fenomenului de globalizare.

Prima parte ilustrează rădăcinile istorice ale fenomenului, originea sa, cauzele si care au dus la aparitia lui si efectele care le-a avut asupra intregii lumi.

A doua parte prezintă o serie de trăsăsturi si elemente definitorii ale fenomenului de globalizare alături de o variatie de definitii oferite de difeti specialisti în domeniu. Cei mai mulţi privesc globalizarea ca pe un factor de progres pe scena dezvoltării sociale, alţii sunt oponenţi convinşi ai globalizării, susţinând că acest proces reprezintă o adevărată catastrofă pentru istoria omenirii.

1. Rădăcini istorice ale globalizării

Secolul al XX-lea a fost, fără îndoială, perioada cea mai dinamică si densă în derularea faptelor istorice, contradictorie si complexă, fericită, dar si dramatică prin consecintele proceselor si fenomenelor istorice desfăsurate în plan spiritual, politico-militar, economic si social, care au condus la propagarea globalizării. Este “secolul extremelor” în care omenirea a experimentat cele mai spectaculoase evolutii, reusind atât “să comprime timpul”si “să scurteze distantele”, cât si să cunoască cel mai ridicat nivel al dezvoltării economice si culturale si, implicit, al civilizatiilor. Dar este si secolul în care sute de milioane de oameni au fost victimele războaielor, revolutiilor din domeniul economic, politic, revolutiilor tehnice si stiintifice, epurărilor etnice sau religioase, al intolerantelor ideologice sau devastatoarei sărăcii cronice .

Globalizarea este un concept foarte des utilizat pentru caracterizarea stării actuale a economiei mondiale, însă diferit înteles de cei care îl caracterizează ca fenomen. Unii îl percep ca pe o uniformizare complecta, altii, dimpotriva, ca o diversificare de proportii, bazata pe respectarea unor principii comune.

1.1. Originile globalizarii economiei

Desi prezentată ca un fenomen specific sfârsitului de secol si de mileniu, globalizarea - sau cel putin unele dintre dimensiunile sale – nu este lipsită de o lungă istorie. Sub acest din urmă aspect, globalizarea reprezintă consecinta aproape naturală al cursului tot mai accelerat imprimat istoriei, dacă nu de Renastere, atunci cel putin de prima revolutie industrială .

Ceea ce deosebeste fenomenul contemporan al globalizării de precedentele procese integrationiste sunt: - scara (anterior regională, actual mondială); - ritmul schimbărilor (sub impactul “universalizării” Internetului);

- sprijinirea într-o mai mare măsură pe progresul tehnologic decât înainte, cu impact imediat asupra conditiilor vietii cotidiene.

Termenul de globalizare este folosit pentru prima dată de Theodore Levitt, în lucrarea „Globalization and Markets”. În anii 1980, termenul de globalizare avea în vedere progresele tehnologice care au făcut mai uşoare şi mai rapide tranzacţiile internaţionale şi de asemenea se referea la extinderea dincolo de graniţele naţionale ale aceloraşi forţe de piaţă care au operat de secole la toate nivelele activităţii economice umane.