Transport Aerian

1. Introducere

Cea mai dinamică modalitate de transport este cea aeriană. Traficul internaţional de mărfuri s-a dublat la fiecare 5 ani. La acestea au contribuit în primul rând operativitatea şi rapiditatea derulării expediţiei, dar şi reducerea în mod constant a preţului de transport, confortabilitatea primirii şi expedierii mărfurilor, siguranţa şi nu în ultimul rând cooperarea existentă între companiile aeriene ceea ce simplifică foarte mult activitatea beneficiarilor de transport.

Transporturile civile internaţionale se organizează şi se derulează în baza unor Convenţii guvernamentale internaţionale sub egida Organizaţiei Aviaţiei Civile Internaţionale ca organism specializat al ONU.

Atât transporturile aeriene pe curse regulate cât şi transporturile aeriene pe curse charter cunosc anumite particularităţi şi structurări care trebuie cunoscute având în vedere faptul că implică diferenţieri de organizare şi derulare precum şi costuri şi preţuri diferite.

2. Evoluţia pieţei de Transport Aerian

Transporturile aeriene moderne presupun, prin importanţa lor, şi servicii auxiliare cum ar fi: întreţinerea aeronavelor şi motoarelor, pregătirea personalului care include pilo aeronavelor şi motoarelor, pregătirea personalului care include piloţii, însoţitorii de bord, echipajele de sol.

În ultimele două decenii s-au intensificat tot mai mult preocupările constructorilor de avioane pentru creşterea capacităţii de transport a avioanelor. În medie, la fiecare 5 ani a apărut o nouă generaţie de avioane, cu o capacitate de două ori mai mare decât a celor din generaţia precedentă. Astăzi, un avion tip Boeing 747 poate transporta 490 pasageri, respectiv 115 tone de marfă.

Pentru transportul de mărfuri se folosesc atât avioane de pasageri şi mărfuri, mărfurile fiind încărcate în cala avionului, aflată sub puntea pe care sunt montate scaunele pentru pasageri, cât şi avioane construite special pentru transportul mărfurilor, sau adaptate la astfel de transporturi. Tendinţa principală este însă aceea a utilizării tot mai largi a avioanelor specializate. Cele mai multe permit o încărcare şi descărcare rapidă a mărfurilor, în principal a celor încărcate într-un container special. Acestea sunt uşoare şi rezistente, sunt construite de obicei din aluminiu, fibre de sticlă sau fibre lemnoase, permiţând un înalt grad de mecanizare a operaţiunilor de încărcare-descărcare. Coada sau botul rabatabil ale acestor avioane specializate permit accesul uşor şi rapid al mărfurilor containerizate în interiorul avionului. Containerele au impulsionat într-o mare măsură dezvoltarea traficului combinat, în special al celui aerian-auto. S-a creat astfel posibilitatea unui transport rapid al mărfurilor „din poartă în poartă”, în care mărfurile sunt aduse la aeroport şi sunt preluate la aeroportul de destinaţie, cu ajutorul autovehiculelor.

Progresul tehnic este factorul cel mai important care stă la baza dezvoltării transporturilor aeriene. Realizările în crearea de noi materiale, mai uşoare şi mai rezistente, introducerea unor procese tehnologice perfecţionate, precum şi a tehnicii electronice de calcul au permis în ultimii ani o puternică dezvoltare a parcului de avioane pe plan mondial. Astfel, pe lângă creşterea capacităţii avioanelor, au crescut permanent distanţele de zbor, viteza şi randamentul avioanelor.

Viteza avioanelor cargo a crescut în perioada postbelică de 3-3,5 ori, apropiindu-se de viteza sunetului. Creşterea a fost mai mare la avioanele cu reacţie şi mai mică la avioanele dotate cu motor cu piston sau turbină. Acestea din urmă sunt înlocuite treptat de avioanele cu reacţie, mai sigure şi mai puternice, mai robuste în funcţionare şi mai economice. Perioada dintre două reparaţii la unele motoare cu reacţie se ridică până la 12000 ore de zbor, faţă de 500-1200 ore la motoarele cu piston şi 1000-4000 ore la motoarele cu turbină.

Ca rezultat al creşterii vitezelor de zbor, a razei de acţiune a avioanelor, a capacităţii lor de transport şi a vitezei operaţiunilor de încărcare – descărcare, a crescut permanent randamentul avioanelor, respectiv capacitatea lor de a realiza într-o unitate de timp, un anumit volum de transport, exprimat în tone-km sau pasageri-km. În perspectivă perfecţionarea avioanelor va merge în continuare pe linia creşterii randamentului acestora, a construcţiei avioanelor mari subsonice pentru transportul mărfurilor şi al pasagerilor, precum şi a avioanelor supersonice, pentru pasageri.

Diversificarea mijloacelor de transport a apărut din necesitatea de a folosi noi căi de comunicaţie, din caracteristicile specifice ale acestora, care hotărăsc eficienţa transportului. Mijloacele de transport aerian posedă mai multe caracteristici specifice, şi anume: rapiditate, convertibilitate, oportunitate, confort, siguranţă, accesibilitate şi economicitate.

3. Aeronavele de transport

Aeronava reprezintă orice corp, conceput şi realizat de om, care cântăreşte mai mult de 5 kilograme şi este capabil să execute o evoluţie aeriană cu sau fără mijloace de propulsie la bord.

Avioanele utilizate în transportul de pasageri şi marfă, anumite avioane de linie, au în general, capacitatea de transport de peste 50 de locuri, iar viteza de deplasare de 500-950km/h. Utilizarea avioanelor supersonice, ca avioane de line, deşi a luat o amploare mare, este influenţată de soluţiile care sunt găsite pentru reducerea consumului de combustibil şi a poluării fonice. Elicopterul este mai puţin utilizat în transporturile comerciale şi mai mult în alte domenii de activitate. Dirijabilul vine în atenţia transportului aerian prin faptul că, faţă de avion, nu necesită terenuri mari pentru decolare-aterizare, iar faţă de avion şi elicopter, este cu mult mai superior în privinţa poluării, are autonomie de zbor nelimitată, iar capacitatea de ridicare are valori apropiate faţă de cele ale avionului şi elicopterului.