Efectele Negative ale Televizorului

Efectele negative ale televizorului

"Nu poti spune că nu există progres caci in fiecare razboi te-omoara altfel." Asa suna un clip publicitar de pe canalul Discovery. Dar, dupa cum constata si Sfantul Iustin Popovici, ce nevoie am de progres cand in spatele lui m-asteapta moartea? Singurul progres adevarat este desavarsirea omului, scara virtutilor, sfintenia. Cand te ridici deasupra naturii, cand ai biruit firea cu ajutorul lui Dumnezeu, atunci ai progresat, atunci ai invins moartea si ai atins nivelul maxim la care poate ajunge omul. Dar, omul zilelor noastre l-a ucis pe Dumnezeu! Dumnezeu, pentru el, a murit! Prin urmare, crucea prin care Fiul Omului a stricat incuietorile iadului este pentru el obiect de hula. in paralel isi faureste propriile cruci pe care singur se rastigneste. Isi face proprii idoli si-i invoca sa-l scape de belelele pe care singur si le face. in zadar insa! Idolii lui se intorc asupra-i, iar sperantele puse-n ei se transforma in blesteme.

Unul din idolii omului modern care face nenumarate victime intr-un mod perfid si viclean este si televizorul. Oamenii, chipurile, vor s-alunge plictiseala, apatia, deznadejdea, singuratatea, cu televizorul, nestiind ca, de fapt, se afunda tot mai adanc in ele. Din cauza efectului sublimial al televiziunii, care impiedica constientizarea deplina a informatiei (adica luam de bun tot ce ni se prezinta chiar daca poate fi si contrariul, cum deseori si este), omul este practic remodelat; este asemenea unui robot dirijat sa faca si sa creada ceea ce i se spune. Oamenii nu-si dau seama ca televizorul ii introduce intr-o stare semi-hipnotica ce diminueaza puterea de judecata nu numai in acel moment dar si mult dupa. Astfel, televizorul ajunge sa ne dicteze viata de zi cu zi, manipulandu-ne sa ne insusim pareri si atitudini ca acelea vizionate. Este pur si simplu socant sa vezi cum neuropsihologii pot demonstra cele amintite mai sus. Ei afirma raspicat, pe baza studiilor efectuate de-a lungul zecilor de ani, ca televizorul afecteaza cortexul prefrontal, adica partea creierului uman, unde sunt mediate procesele mentale superioare, functiile executive, practic ceea ce ne diferentiaza de animale. Mai mult, emisfera stanga, care se ocupa cu organizarea, analiza si judecata datelor primite, este inhibata! Initiativa, creativitatea, curiozitatea, discernamantul si judecata sunt alterate semnificativ. Pe termen lung, vizionarea TV poate impiedica implicarea in propria existenta, poate pasiviza planificarea activitatilor viitoare si organizarea agendei zilnice sau poate scadea perseverenta, vointa si dispozitia de a urmari activ rezolvarea unei probleme. Afectarea cortexului prefrontal se manifesta in activitatea cotidiana prin neglijenta si delasare, aspontaneitate, saracie si stereotipuri verbale. Oamenilor pur si simplu nu le mai vine sa reactioneze fata de nimic, nu se mai pot opune niciunei hotarari politice si nu mai sunt in stare sa decida singuri: televizorul hotaraste si dicteaza in locul lor. Deci, oamenii, din fiinte rationale cu putere si libertate de alegere sunt transformati (mai bine zis manipulati, dirijati) sa devina momai (zombi).

Va suna cunoscut ceva? Va regasiti cumva in descrierea de mai sus? Televizorul lucreaza foarte fin la pervertirea si indobitocirea noastra, fara ca noi sa ne dam seama. De ce? Pentru ca privitul la televizor echivaleaza cu starile hipnotice. Suntem impiedicati prin acest efect hipnotic al televizorului sa mai gandim, sa mai constientizam ce vedem. Vreti un exemplu? Ce anume va mai amintiti dintr-un Jurnal TV la o ora dupa vizionare? Cercetatorii spun ca undeva in jur de 20%.

Mai ales copiii sunt afectati de micul ecran. in conditiile in care copiii nostri privesc la televizor inca de la varsta de doi ani cate 3-4 ore pe zi, creierul lor va suferi modificari semnificative, dezvoltandu-se anormal. Cat de anormal? Ne spune o statistica americana: doar 44% din absolventii de liceu pot calcula restul de la 3 dolari ce au fost platiti pentru doua articole comandate la masa de pranz; doar 20% din tinerii de 20 de ani pot scrie corect o cerere de angajare; doar 4% inteleg o mostra de traseu de autobuze; doar 12% pot aranja 6 fractii comune in ordinea marimii; doar 20% pot invata fara ajutorul calculatorului1. Majoritatea copiilor din tarile occidentale prezinta dificultati in ascultarea cu atentie a unui mesaj. Tot in America, spre exemplu, 80% din copii de scoala sufera de deficiente de invatare; peste 15 000 de elevi americani sunt diagnosticati saptamanal cu aceasta boala; majoritatea tinerilor din America intampina mari dificultati in intelegerea unui text ce depaseste nivelul gimnaziului, in a trage concluzii dincolo de faptele simple, in a urmari punctul de vedere al autorului sau succesiunea unei argumentatii.