Lobby în Uniunea Europeană - cadrul instituțional, metode de acces și tehnici de influență

Rezumat

Procesul de formare a politicilor publice europene este un proces complex, în care intervin numeroşi actori. Cel mai important rol îl joacă instituţiile Uniunii Europene. Dar un alt actor, din ce în ce mai important, îl reprezintă grupurile de interese. Nu întâmplător, Mazey şi Richardson vorbesc despre „dezvoltarea graduală a unui stil european de a face politici, care pune accentul pe intermedierea grupurilor de interese”(Mazey, Richardson 1995 în Mazey, Richardson 2001, p. 1).

Care sunt paşii esenţiali pe care un lobbyst trebuie să-i facă pentru a avea succes în activitatea sa? Iată întrebarea care stă la baza întregului nostru demers exploratoriu şi explicativ în domeniul activităţii de lobby pe lângă instituţiile Uniunii Europene.

Răspunsul la această întrebare a dus la identificarea a cinci etape. Cunoaşterea sistemului în care acţionezi şi pe care vrei sa-l influenţezi reprezintă prima etapă. Astfel, primul capitol se ocupă cu prezentarea structurii instituţionale a UE, precum şi cu descrierea procesului legislativ şi a celui executiv, accentul fiind pus pe acele informaţii utile activităţii de lobby. Capitolul doi prezintă următoarele două etape: cunoaşterea logicii de acces şi a punctelor de acces în sistem sunt informaţii de bază pentru un lobby eficient. Al treilea capitol analizează reglementarea activităţii de lobby în UE, ceea ce noi am numit regulile de acces. În acest caz, am ajuns la concluzia că reglementarea s-a făcut prin două tipuri de măsuri. Pe de o parte, prin măsuri care privesc fixarea limitelor transparenţei actului de guvernare iar, pe de altă parte, prin stabilirea unor instrumente de reglementare. În capitolul patru am redat o serie de strategii prin care accesul la instituţii se poate transforma în influenţă.

Per ansamblu, lucrarea de faţă foloseşte paradigma utilitaristă. Astfel, explicăm interacţiunea dintre instituţii şi lobbyşti pe baza unei teorii a schimbului de resurse, schimb de pe urma căruia fiecare parte îşi atinge obiectivele.

Sperăm că prin acest demers am reuşit să arătăm că reprezentarea intereselor prin lobby reprezintă o metodă alternativă de implicare în procesul de formulare a politicilor publice, atât la nivel european cât şi naţional.

Introducere

- Definirea temei lucrării

- Structura lucrării

- Clarificări conceptuale

- Clarificări teoretice

- Clarificări metodologice

Definirea temei lucrării

Lucrarea de faţă se încadrează în tema mai largă a studiilor privind formarea politicilor publice în Uniunea Europeană. Pe lângă statele naţionale şi instituţiile UE, există şi alţi actori care participă la acest proces: grupurile de interese. Această lucrare îşi propune să prezinte cadrul instituţional în care acţionează grupurile de interese, metodele de acces pe care le folosesc grupurile, şi cum reuşesc să transforme acest acces în influenţă asupra politicilor şi politicii UE. Utilitatea acestui demers se datorează viitorului statut al României de membră a Uniunii Europene. Astfel, grupurile de interese româneşti vor trebui să înveţe să acţioneze şi pe această nouă scenă politică.

Există mai multe motive care ne-au făcut să abordăm în această lucrare problematica grupurilor de interese şi a activităţii de lobby la nivelul UE.

Primul motiv ţine de preocuparea noastră mai veche atât pentru studiile europene cât şi pentru această ramură a ştiinţei politice pe care o reprezintă grupurile de interese. Analiza activităţii de lobby în UE constituie un punct de intersecţie între aceste două domenii de interese. Astfel, în ultimii patru ani, am folosit obligativitatea de a redacta eseuri pentru diferitele cursuri, drept o oportunitate de a aprofunda această tematică . Mai mult, în 2005, am absolvit un curs de specializare în drept comunitar cu o lucrare ce analiza tehnicile de lobby ale regiunilor şi a municipalităţilor europene. Pe lângă acestea, în 2006, am participat la proiectul Eurolobby şi la cursurile Institutului European de Primăvară privind activitatea de lobby în UE.

Al doilea motiv îl reprezintă dorinţa de a realiza o prezentare a procesului decizional în UE din perspectiva reprezentantului grupurilor de interese, a lobbystului. Considerăm că o astfel de abordare este necesară, având în vedere viitorul statut al României de membru al UE. Astfel, în condiţiile superiorităţii normelor comunitare asupra celor naţionale, grupurile de interese autohtone vor trebui să ia în considerare şi această nouă arenă politică. Mai mult, din cunoştinţele noastre, în limba româna nu s-a realizat până în prezent o descriere a sistemului instituţional european din această perspectivă. Lipsa unor analize anterioare a reprezentat un efort suplimentar din partea noastră şi o responsabilitate sporită dar, în acelaşi timp, şi o oportunitatea de a aborda un domeniu relativ nou în ştiinţa politică .