Raport de Persuasiune - Conflictul la Munca

Introducere

Se poate spune ca nu exista organizatie fara conflicte, dupa cum nu exista grup social fara frictiuni. De altfel, acolo unde interactioneaza cel putin doi oameni, se creaza mediul propice aparitiei si dezvoltarii conflictelor. Si, cu toate acestea, putini stiu ce este cu adevarat conflictul. El reprezinta un proces de opunere si confruntare ce poate aparea intre diferiti indivizi sau grupuri, atunci cand fiecare urmareste propriile interese. Trebuie remarcat faptul ca un conflict intre grupuri poate aparea numai atunci cand acestea difera intre ele, dar sunt dependente unele de celalalte.

Este conflictul necesar? Componenta inerenta a societatii, dar mai ales a grupurilor, conflictele au din punct de vedere psiho-social atat aspecte negative, cat si pozitive, putand genera haos, dar si progres, dezbinare sau coeziune. Printre efectele benefice ale conflictelor se numara: diminuarea tensiunilor acumulate, ajutand la stabilizarea si integrarea membrilor; posibilitatea grupurilor de a-si exprima parerile si doleantele (impulsurile astfel aparute se pot consuma mai eficient datorita efectului de transformare a acestora in schimbari); mentinerea nivelului de stimulare necesar creativitatii, conflictele intergrup putand reprezenta o sursa de motivare in cautarea schimbarilor; sugerarea unei identitati a grupului.

Daca luam in considerare tipurile specifice de conflicte putem spune ca in ceea ce priveste conflictele interpersonale, principalele motive ar fi: diferenta de pregatire profesionala, rezistenta la stres, capacitatea de efort, dorinta de putere, neconcordanta de caracter si comportament, hartuirea sexuala, conducerea slaba. Referitor la conflictele intergrupuri, cele mai importante surse sunt: comunicarea defectuoasa, sisteme de valori diferite, scopuri diferite, ambiguitati organizationale, dependenta de resurse limitate, influenta departamentala reciproca, nemultumirea fata de statutul profesional.

In literatura de specialitate pot fi intalnite urmatoarele abordari in vederea solutionarii conflictelor, din perspectiva actiunii managerului: retragerea - managerul nu manifesta interes pentru solutionarea conflictului si prefera sa nu se implice; aplanarea - reprezinta strategia folosita de acei manageri care cauta aprobarea celor din jur, in loc sa caute ca obiectivele organizationale sa fie atinse el va incerca sa impace pe toata lumea; fortarea - este abordarea managerului care, spre deosebire de cel anterior, doreste cu orice pret sa realizeze obiectivele de productivitate si va apela la constrangere, uzand exagerat puterea cu care a fost investit; compromisul - se afla ca atitudine a managerului intre cea de a doua si cea de a treia forma de strategie, adeseori fiind atins prin negocieri; confruntarea - este singura abordare care poate duce la rezolvarea definitiva a conflictului, luand in considerare atat nevoia de productivitate cat si pe aceea de cooperare interumana.

Un studiu efectuat de catre Asociatia Americana de Management releva faptul ca managerii din nivelurile superioare si de mijloc isi consuma aproximativ 2 ore din timpul lor pentru solutionarea unor situatii conflictuale. Tot mai multi specialisti considera managementul conflictului ca fiind la fel de important ca si celelalte functii ale managementului.

1.Descrierea situatiilor

In incercarea de a exemplifica si solutiona posibilele conflicte ce pot sa apara in cadrul unei companii sau in cadrul unui departament, intre manageri si subalterni, am considerat drept model trei situatii conflictuale din viata reala corporatista din cadrul unei companii din Romania.

Prima situatie pusa in discutie analizeaza relatia conflictuala dintre sefa departamentului de activari dintr-o companie furnizoare de servicii de telefonie mobila din Romania, Alina Mihai. Situatia ostentativa si retrasa a persoanelor aflate in subordinea sa a fost remarcata inca din primele luni de colaborare cu echipa. Atitudinea angajatilor fiind pusa initial sub motivul ca ei faceau comparatie cu fostul sef cu care se intelesesera foarte bine si care era foarte apropiat de ei. In timpul unui team-building organizat de companie la munte sefa a descoperit ca de fiecare data cand intra intr-o incapere toata echipa inceta a mai spune ceva si se imprastia in diferite colturi gasindu-si alta ocupatie si evitand-o. Sigurele convesatii purtate cu subalternii sai fiind referitoare la munca sau privitoare la probeleme generale evidente. Deasemenea, a mai observat ca de fiecare data cand propunea ea o anumita activitate de recreere nimeni nu se arata interesat sa se implice in realizarea ei, toti uitandu-se unul la altul si asteptand pe altcineva sa ia initiativa de a o refuza. Vazand ca situatiile de acest gen sunt tot mai frecvente sefa decide sa ia atitudine pentru a rezolva eventualele divergente din partea angajatilor.