Strategii de comunicare și relații publice

Capitolul I

Conceptul de comunicare organizaţională

„La început a fost Cuvântul ”

In 1, 1

Reprezentanţii Şcolii de la Palo Alto au postulat faptul că: : „nu poţi să nu comunici” , comunicarea făcând parte din viaţa noastră de zi cu zi şi fiind o necesitate vitală. Fără comunicare nu putem trăi şi munci, prin intermediul ei se coordonează colectivităţile umane, indiferent de mărimea lor şi de natura relaţiilor dintre ele. Prin comunicare se omogenizează grupurile din punct de vedere emoţional, afectiv şi motivaţional (atitudini, convingeri, interese, opinii). În momentul în care comunicăm, intenţionăm să împărtăşim o idee, o emoţie, un sentiment, o părere şi de asemenea vrem să avem ceva în comun cu cealaltă persoană. Comunicarea reprezintă elementul de bază al funcţiilor de coordonare în sistemele organizaţionale. Comunicarea organizaţională este un proces ce presupune schimbul de mesaje între angajaţi pentru planificarea obiectivelor, adoptarea deciziilor, crearea strategiilor, negociere şi consens, manifestarea dezacordului etc.

Corpus-ul acestui capitol este format din patru subcapitole: Abordări teoretice, Comunicarea internă, Comunicarea externă şi Strategii de comunicare. În primul subcapitol vom încerca să facem o scurtă radiografie a abordărilor teoretice ce privesc comunicarea organizaţională, insistând pe rolurile, clasificarea şi pe componentele acesteia, dar şi pe perspectivele de studiere ale comunicării organizaţionale. În cel de al doilea subcapitol vom face o prezentare a unei componente a comunicării organizaţionale, respectiv comunicarea internă, punând accent pe clasificarea în comunicare informală şi formală şi de asemenea vom reliefa importanţa comunicării interne în cadrul organizaţiilor. În cel de al treilea subcapitol vom analiza cea de-a doua componentă a comunicării organizaţionale, comunicarea externă, vom descrie tipuri ale acesteia, vom aborda noţiunile de imagine şi identitate organizaţională şi importanţa comunicării cu presa. În ultimul subcapitol vom prezenta strategii de comunicare organizaţională şi rolul acestora în crearea vizibilităţii, credibilităţii şi succesului organizaţiei.

Am ales să tratăm aceste subiecte deoarece în epoca noastră, organizaţiile au un rol extrem de important în viaţa noastră de zi cu zi, comparativ cu epocile anterioare, iar cunoaşterea modului în care se realizează comunicarea în organizaţii, ne facilitează accesul la organizaţii, precum şi înţelegerea unor aspecte ce ţin de activitatea internă sau externă a acestora.

I.1. Abordări teoretice

În societatea modernă, sistemele organizaţionale trebuie să comunice, să ştie să asculte mesajele publicului, să fie sensibile la interesele şi valorile lui, să fie capabile să convingă publicul şi să îi înţelegă punctele de vedere pentru a avea credibilitate şi succes.

Conform literaturii de specialitate, „comunicarea organizaţională este un proces, de regulă intenţionat, de schimb de mesaje între persoane, grupuri şi niveluri organizatorice din cadrul organizaţiei cu scopul înfăptuirii atât a obiectivelor individuale, cât şi a celor colective” Prin comunicarea organizaţională se informează publicul intern sau extern despre activitatea organizaţiei, se motivează membrii organizaţiei, prin încurajarea cooperării şi angajarea lor în atingerea obiectivelor comune şi se realizează un control al activităţilor organizaţiei, prin stabilirea unor îndatoriri şi responsabilităţi.

În viaţa fiecărei organizaţii, comunicarea are următoarele roluri :

- unifică activităţile organizaţiei - comunicarea este extrem de importantă în cadrul unei organizaţii, căci datorită ei, oamenii se unesc pentru a realiza obiective comune; scopul comunicării îl reprezintă asigurarea progresului şi a prosperităţii organizaţiei;

- asigură funcţia de integrare managerială - pentru activitatea internă a organizaţiei, comunicarea este esenţială, deoarece armonizează într-un tot funcţiile manageriale; comunicarea este vitală şi pentru realizarea unei legături între organizaţie şi mediul extern;

- asigură şi menţine relaţiile dintre salariaţi, contribuind la asigurarea unui climat optim de lucru în cadru procesului muncii. Prin acest fapt comunicarea organizaţională realizează o funcţie emoţională, căci membrii organizaţiei au trăiri, emoţii, sentimente, ce intervin în cadrul acestei comunicări. Cu cât organizaţia este mai mare, cu atât comportamentul va fi mai formalizat şi mai puţin axat pe latura emoţională, în schimb, cu cât organizaţia este mai mică, cu atât funcţia emoţională este mai importantă;

- realizează un feedback în rândul angajaţilor, îmbunătăţinând atât performanţele individuale, cât şi pe cele ale organizaţiei.