Zvonul și comunicarea. Influențele zvonului asupra calității din administrația publică. Căi, metode și procedee de limitare a activității zvonistice

Diversitatea sarcinilor pe care le are de indeplinit administratia publica necesita o extrem de variata gama de prestatiuni realizate prin serviciile publice, ca si un personal cu pregatire profesionala diversa. Satisfacearea nevoilor cotidiene ale colectivitatii, a nevoilor omului care traieste intr-o grupare organizata, ramane finalitatea esentiala si singura justificare a administratiei publice, atat de diversificata, mai ales in prestatiunile sale catre populatie. Privita din punct de vedere sociologic, administratia publica nu reprezinta altceva decat o suma de colectivitati umane care organizeaza anumite actiuni in favoarea altor oameni. Din acest punct de vedere, problema oamenilor care lucreaza in administratie capata o importanta considerabila. Oricat de perfecta ar fi organizarea unui organism social si oricat de bune legi si decizii ar fi, ramane doar o simpla schema, fara viabilitate, daca nu exista oameni competenti, activi si devotati pentru realizarea scopului stabilit.

Comunicarea innoieste radical formele dominarii sociale; o face insa discret si chiar fara ca mediatorii care ii gestioneaza dezvoltarea sa fie constienti ca ea aduce cu sine un nou mod de exercitare a dominatiei sociale. Aceasta dominare este diferita de propaganda pentru ca se dezvolta la initiativa celor mai diverse institutii sociale (cu mijloace foarte diferite, de la caz la caz) si nu implica doar acceptarea pasiva a opiniilor emitatorilor sau aderarea la niste modele de comportament; ea este un „catalizator” al schimbarii sociale, intrand in mod necesar in interactiune cu indivizii si grupurile sociale carora li se adreseaza; paradoxal, ea presupune o anumita participare din partea „tintelor” pe care reuseste sa le defineasca cu o precizie din ce in ce mai mare. Comunicarea este asimetrica si inegalitara, dar nu poate fi unilaterala.Abundenta de critici a noului spatiu public se concentreaza pe doua acuze: statul este hipertrofiat si impregnat de o rationalitate tehnicista, iar miscarile sociale care i se opun intretin putine legaturi unele cu altele.

Ni se pare eronat ca, plecand de la constatarea pregnantei tehnicilor de comunicare si a patrunderii lor in toate campurile sociale, sa se ajunga la o asemenea concluzie: aceste tehnici nu tin doar de ordinul simbolicului si cu atat mai putin pot fi analizate ca „punere in practica” a unui simplu artefact. In ciuda fortei lor, (care nu se dezvaluie ca atare, caci ele iau de obicei aparenta interactiunii sau chiar a convivialitatii), dispozitivele comunicationale se confrunta cu strategiile sociale si sunt obligate sa se adapteze raporturilor sociale, participand insa in acelasi timp la

„recladirea” lor.Daca acceptam ca este un puternic catalizator al schimbarii sociale, comunicarea nu intalneste in cale niste elemente inerte: ea trebuie sa tina seama de reactiile celor carora li se adreseaza (indivizi sau grupuri sociale); mai mult, ea implica o oarecare interactivitate.

Caracteristicile comunicarii

Caracteristicile comunicarii in campul social sunt:

- asimetria, rezultat al importantei crescande a dispozitivelor comunicationale folosite astazi de cea mai mare parte a institutiilor sociale care ii pun pe subiectii cetateni in situatie de „interactiune partiala”; .

- diversificarea modalitatilor de exercitare (discurs argumentativ, discurs persuasiv);

- faramitarea in spatii care se juxtapun sau chiar se suprapun ( comunicarea politica se suprapune uneori cu cea publica,comunicarea publicitara de asemenea);

- o participare diferita in functie de clasa si grup social (acces la media in functie de modalitatile de exercitare a controlului social);

- tendinta spre o anumita intrepatrundere cu viata profesionala precum si cu spatiul privat; in acest sens, dispozitivele comunicationale vor ajuta la compatibilizarea miscarii de individualizare a practicilor sociale cu participarea la spatiul public).

Influenta sociala si efectele sale

Influenta sociala - actiune exercitata de o entitate sociala (persoana, grup etc.) orientata spre modificarea actiunilor si manifestarilor alteia. Influenta sociala este asociata cu domeniul relatiilor de putere si control social, de care se deosebeste intrucat nu apeleaza la constrangere. Se asociaza cu procesele de socializare, invatare sociala sau comunicare. In acest sens, R.Boudon si F. Bourricaud apreciaza ca influenta sociala poate fi considerata ca o forma specifica a puterii, a carei resursa principala este persuasiunea.

Efectele influentei sociale sunt profund dependente de context,

intrucat acesta stimuleaza sau blocheaza receptivitatea si creeaza conditii de acceptare, intarire si manifestare a schimburilor eventual produse.

Pentru ca procesul de influentare sa poata avea loc trebuie

indeplinite doua conditii : .

- initiatorul influentei deliber ate se presupune a detine un grad acceptabil de competenta si informatie, fiind animat de intentii care sunt apreciate ce catre receptor