Studiu - Stadionul Hubert H. Humphrey Metrodome

• Date despre cladire :

La inceputul anilor ’70, Minessota Vikings aveau nevoie de un stadion mai mare, stadionul metropolitan dovedindu-se insuficient de incapator. Astfel, a pornit initiativa de a realiza un stadion cu peste 50000 de locuri. Constructia a inceput pe 20 decembrie 1979 si a fost finantata din donatii sit axe pe bauturi alcoolice. Costul constructiei a fost in aceea perioada de 55 milioane $, costurile pentru infrastructura si alte costuri associate proiectului rotunjind suma in final, in 1982, la 124 milioane $. Stadionul a fost numit dupa numele fostului primar din Minneapolis, senator si Vicepresedinte al SUA, Hubert Humphrey.

• Sistem structural si materiale :

Structura de beton armat este acoperita cu un acoperis usor sustinut de cabluri de otel si de presiunea aerului. Acesta a fost proiectat de inventatorul structurilor gonflabile, sustinute prin presiunea aerului, David H. Geiger si a fost fabricat si instalat de catre Birdair Structures. O structura sustinuta de presiunea aerului are nevoie de 250000 ft³/min (120 m³/s) de aer constatant pentru a-si mentine forma. Presiunea aerului este asigurata de 20 de ventilatoare de 90 cai putere. Acoperisul este alcatuit din 2 straturi : cel exterior din Teflon armat cu fibre de sticla si cel interior este un strat imbogatit cu proprietati acustice. Prin forma pe care aceste 2 straturi o iau, stratul de aer intermediar dintre ele actioneaza ca o bariera termica; iarna aer cald este suflat in spatial dintre cele 2 straturi pentru a ajuta la topirea zapezii posibile acumulate deasupra. In perioada in care a fost construit, 10 acri (4.0ha) de acoperire cu Teflon, a facut ca domul stadionului sa fie un pioner al constructiilor de acest tip. Membrana exterioara de Teflon are grosimea de 1/32 dintr-un inch, iar fibrele de sticla au grosimea de 1/64 dintr-un inch. Intregul acoperis cantareste 580000 pounds si de ridica la 59 m in punctul sau cel mai inalt, ceea ce ar fi corespunzator a 16 etaje inaltime.

Pentru a impiedica prabusirea acoperisului, Comitetul Metropolitan al Sporturilor a adoptat urmatoarea strategie : cand acumularea de zapada ar fi asteptata, aer cald va fi pompat in intre cele 2 straturi de teflon. De asemenea, muncitori vor urca pe acoperis cu unelte pe baza de abur si caldura pentru a topi zapada. Evacuarea spectatorilor se realizeaza prin usi pivotante pentru a impiedica pierderea presiunii aerului.Peretii dubli ai stadionului permit aerului cald sa circule dedesubtul partii superioare a domului, ajutand astfel la topirea zapezii. Un punct de control si comanda la nivelul solului, monitorizeaza vremea si face ajustari in distributia de aer din acoperis. Acoperisul si mai ales culoarea sa constituie o incercare de concentrare pentru jucatori si pentru mingile de baseball. Aceasta se datoreaza in special si inaltimii scazute a domului.