Activitatea Băncilor Comerciale privind Operațiunile de Încasări și Plăți Fără Numerar

ROLUL INCASARILOR SI PLATILOR

FARA NUMERAR ÎN DERULAREA

ACTIVITATILOR BANCARE

1.1. Viramentul-procedeu tehnic bancar si instrument de plata

Platile fara numerar se concretizeaza, din punct de vedere al tehnicii si evidentei bancare, cu virari de sume dintr-un cont în altul, in urma livrarilor de marfuri, executarilor de lucrari, prestarilor de servicii sau altor drepturi de creanta în care intervin atât platitorul cât si beneficiarul sumei datorate, ceea ce generic poarta denumirea de operatii de viramente sau decontare.

Efectuarea viramentelor fiind posibila numai prin intermediul conturilor deschise la banci, organizarea operatiilor de încasari si plati este un atribut al operatorului bancar.

În ce priveste organizarea operatiilor de plati si încasari fara numerar, un rol important îi revine Bancii Nationale a României care are sarcina de a elabora codul normativ si de a concentra la dispozitia sa si operatiile de viramente ale celorlante banci comerciale, devenind astfel centru unic de decontare al economiei nationale.

Unitatile bancare au sarcina de a participa la activitatea de organizare a platilor si încasarilor fara numerar, urmarind anumite directii:

1. sa determine pe titularii de conturi în a utiliza cele mai potrivite forme si instrumente de plata, care sa duca la accelerarea decontarilor;

2. sa urmareasca modul de îndeplinire a obligatiilor contractuale si de plati.

Astfel, bancile au posibilitatea sa supravegheze ca încasarile si platile fara numerar sa se efectueze în conformitate cu procesele economice reale si cu obligatiile contractuale dintre participanti.

Bancile pot respinge de la plata documentele de decontare care nu reflecta cauze economice reale, care nu corespund din punct de vedere al necesitatii, oportunitatii si eficientei.

Asa se pot preveni deturnarile de fonduri si formarea de imobilizari. Aceste sarcini ce revin sistemului bancar sunt corelate cu faptul ca societatea româneasca se gaseste în plin proces de tranzitie spre economia de piata existând un cadru normativ în care sunt numeroase disfunctionalitati.

3. urmaresc ca titularii de conturi sa efectueze operatii fara numerar, cu respectarea stricta a dispozitiilor legale, a normelor metodologice bancare, evitându-se întârzierea nejustificata a platilor.

4. perfectionarea în permanenta a tehnicilor privind operatiile fara numerar.

Astfel, pe linia perfectionarii decontarilor se impun, cu prioritate, efectuarea platilor în limita fondurilor, respectiv a disponibilitatilor evidentiate bancare , ceea ce determina pe titularii de conturi sa-si administreze cât mai eficient mijloacele banesti ce le au la dispozitie.

Atunci când se înregistreaza o epuizare a mijloacelor banesti , agentii economici îsi pot continua platile numai în limita încasarilor. Pentru a asigura o buna “fluiditate” a platilor se recomanda agentilor economici o mai larga utilizare a creditului, ca forma de asigurare cu anticipatie a mijloacelor de plata. Se pot utiliza si instrumentele de plata adecvate cum ar fi: dispozitia de plata, cecul de decont, scrisoarea de garantie, adeverinta de disponibil.

Pentru ca platile sa se desfasoare în conditii optime a platilor si încasarilor fara numerar între agentii economici, acceptarea platii si depunerea documentelor de decontare, se impune sa se faca în cadrul unor termene dinainte stabilite si care sa poata fi urmarite.

În ce priveste efectuarea operatiilor de plati fara numerar, majoritatea au la baza consimtamântul platitorului, adica acceptarii.

Alaturi de aceasta modalitate de decontare, în relatiile de plati dintre agentii economici, se foloseste ca forma de asigurare cu anticipatie a platilor, deschiderea de acreditive în favoarea furnizorilor sau eliberarea de scrisori de garantie platitorului pe seama creditelor bancare.

Agentii economici au posibilitatea sa-si organizeze în conditii mai bune activitatea de desfacere, facturare si depunere a documentelor, inclusiv activitatea de receptie a marfurilor, lucrarilor sau serviciilor, în vederea încasarii cât mai repede a contravalorii acestora, contribuind la accelerarea vitezei de circulatie a banilor.

Dezvoltarea bancilor si atragerea treptata a firmelor si persoanelor în cadrul clientelei bancilor a dus la extinderea si generalizarea celei mai importante simplificari ale relatiilor de plati, la generalizarea viramentelor ca modalitate de efectuare a platilor .

Prin existenta în cadrul aceleiasi banci a conturilor celor doua subiecte ale raportului de plati, devine posibila efectuarea platii printr-o simpla operatie scriptica: trecerea sumei într-un cont (din contul persoanei platitoare) în alt cont (al persoanei beneficiare).

Deci, viramentul se caracterizeaza ca un procedeu special de plata care se înfaptuieste prin transferul sumei dintr-un cont în altul, respectiv prin debitarea contului platitor si creditarea contului beneficiar.

Viramentul reprezinta un procedeu bancar. Astfel , în conditiile în care bancile nu existau, singurul procedeu de plata era plata în bani efectivi, în numerar. Aparitia si dezvoltarea bancilor a modificat esential structura numeralului-structura sa predominanta fiind formata de bancnote dar a determinat si aparitia viramentului.

Cu timpul, viramentul devine predominant un procedeu al platilor, oricare ar fi instrumentele de plata folosite.

Ca procedeu de înfaptuire a platilor, viramentul poate fi diferit, în functie de sensul din care se dispune si se efectueaza plata. Tipul predominant este viramentul de credit (credit transfer) prezent în majoritatea situatiilor.

În acest sistem operatiile se deruleaza în ordinea urmatoare:

1. platitorul ordona bancii sale (banca platitoare) sa promoveze ordinul de plata catre beneficiarul dat;

2. banca platitoare preia suma din contul platitorului si efectueaza plata catre banca creditorului;