Analiza economico-financiară a SC Ind Complex CF SA

1.Precizări teoretice privind conţinutul, formele de exprimare a rezultatelor privind valoarea adăugată.

Activitatea de producţie şi comercializare este evidenţiată printr-un sistem de indicatori care cuprinde: cifra de afaceri, producţia marfă fabricată, producţia exerciţiului, valoarea adăugată, valoarea nou creată.

Valoarea adăugată reprezintă primul sold intermediar de gestiune şi exprimă creşterea de valoare rezultată din utilizarea factorilor de producţie, îndeosebi a forţei de muncă şi a capitalului, peste valoarea bunurilor şi serviciilor provenind de la terţi în cadrul activităţii curente a întreprinderii.

La nivelul unei întreprinderi, valoarea adăugată reprezintă diferenţa dintre vânzările (încasările şi achiziţiile) sale;dintre ceea ce ea încasează de la clienţi şi ceea ce plăteşte către furnizor. Astfel spus, valoarea adăugată este un indicator sintetic ce exprimă valoarea nou creată în activitate productivă a întreprinderilor într-o anumită perioadă de timp.

Acest indicator se determină ca diferenţă dintre producţia realizată în întreprindere şi consumurile intermediare.

Consumurile intermediare includ bunurile şi serviciile provenite din exterior, de regulă din alte întreprinderi si cuprind:

-consumul de materii prime şi mărfuri stocate anterior (stoc iniţial minus stoc final);

-materiile prime şi materialele (la cost de achiziţie);

-energie;

-combustibil;

-prestaţii de servicii;

-apă;

-taxe de transport, de întreţinere;

-onorarile.

Valoarea adăugată calculată după relaţia:

VA=Qe-Cm

VA =valoarea adăugată

Qe=producţia exerciţiului

Cm=costuri intermediare

este cunoscută în teoria economică sub denumirea de “valoare adăugată produsă”.

Valoarea adăugată reprezintă surplusul de încasări peste valoarea consumurilor provenind de la terţi, bogăţia creată prin valorificarea resurselor tehnice, umane şi financiare ale întreprinderii.

Acest indicator măsoară, într-un anumit fel, contribuţia întreprinderii la economia naţională. În acelaşi timp, valoarea adăugată exprimă mai bine efortul nemijlocit al fiecărei întreprinderi la crearea produsului intern brut.

Valoarea adăugată se calculează şi prin însumarea elementelor sale componente: salariile şi cheltuielile sociale, impozitele şi taxele, amortizările, dobânziile, dividentele, rezultatul net. Din această accepţiune valoarea adăugată înglobează remunerarea:

-muncii prin cheltuielile cu personalul;

-capitalul propriu prin dividente;

-capitalul tehnic prin amortizare;

-capitalului împrumutat prin dobânzi;

-statutul, ca generator de infrastructură prin impozite şi taxe.

Pe baza valorii adăugate se pot constitui o serie de rate caracteristice ce prezintă un interes deosebit din punct de vedere al controlului rentabilităţii.

Din punct de vedere structural acest indicator cuprinde următoarele elemente :

1) Valoarea adăugată netă;

2) Amortizarea fondurilor fixe.

1) Valoarea adăugată netă care are , la rândul său două componente principale:

a) costurile cu personalul (cu munca vie), compusă din:

-salariul total (inclusiv prime, sporuri, adaosuri) ;

-compensaţii;

-contribuţii la asigurările sociale ;

-contribuţii la fondul de şomaj ;

-taxa de cercetare-dezvoltare;

-alte cheltuieli.

b) Rezultatele financiare brute formate din :

-profit sau pierdere;

-taxa pe valoarea adăugată;