Auditul public intern - concept, obiective și procedură de efectuare

În România, introducerea auditului intern este de data relativ recenta si se încadreaza în efortul general de modernizare a managementului financiar, atât în sectorul public cât si în cel privat. De asemenea, trebuie precizat ca introducerea auditului intern în sectorul public nu înseamna adaptarea particularitatile economiei românesti a acquis-ului comunitar, pentru simplul motiv ca, în domeniul auditului intern acesta nu exista. În acelasi timp nu înseamna nici adaptarea cadrului normativ si procedural specific auditului intern din una din tarile membre, dat fiind faptul ca nici acesta nu corespunde conceptelor actuale ale auditului intern si controlului intern. În mod concret, Comisia Europeana a considerat ca tarile candidate reprezinta un teren fertil pentru a dezvolta aceste concepte si a dezvoltat împreuna cu acestea o constructie institutionala adecvata implementarii în practica a acestora.

Auditul intern este o profesie bine organizata, cu influenta crescânda regasita în peste 80 de institute nationale, care fac parte din Institute of Internal Auditors (IIA) al carui sediu se afla la Orlando, în Statele Unite, iar profesia reuneste peste 77000 de membrii repartizati în peste 120 de tari. IFACI (Institutul Francez al Auditului si Controlului Intern) este unul din institutele nationale cele mai importante si cele mai dinamice, datorita celor aproximativ 2000 de membrii si al obiectivelor urmarite, care urmaresc ca acesta:

- sa fie un loc de reflectie asupra profesiei si evolutiei sale (activitate de cercetare);

- sa contribuie la profesionalizarea actorilor auditului intern (activitate de formare profesionala);

- sa fie un loc de schimburi profesionale (reuniuni lunare, colocvii);

- sa constituie un vector de promovare a auditului intern (revista de audit si alte lucrari);

- în cele din urma, sa fie purtatorul de cuvânt al profesiei pe lânga organismele institutionale si de reglementare (luari de pozitie).

Auditul intern este o profesie care se bazeaza pe cadrul de referinta recunoscut în lumea întreaga, chiar daca, datorita varietatii mediilor în care este practicat, acesta trebuie sa se adapteze pentru a lua în calcul particularitatile legislative si de reglementare ale fiecarei tari, reguli specifice care guverneaza anumite sectoare de activitate (sector bancar, de exemplu) sau pur si simplu marimea si cultura organizatiilor.

Acest cadru de referinta serveste drept baza pentru pregatirea unei diplome profesionale recunoscute pe plan mondial, eliberata pe baza unui examen de specialitate, CIA (Certficate Internal Auditor) care reprezinta, pentru exercitarea auditului intern, echivalentul diplomei de expertiza contabila în cadru revizuirii conturilor.

Din 1941, J.B. Thurston, Presedintele noului Institut International al Auditorilor Interni, declara cu o previziune uimitoare ca perspectivele cele mai stralucite pentru Auditul Intern ar fi Asistenta manageriala. Mai mult de 50 de ani mai târziu, Joseph J. Morris, Presedinte al Institutului Auditorilor Interni din Marea Britanie, face aceeasi remarca dar în termeni mult mai precisi: ”Este clar pentru cei care lucreaza în cadrul Auditului Intern ca acesta are un rol vital de jucat,ajutând conducerea sa ia în mâna haturile controlului intern ”.

Si într-adevar, pe parcursul acestor ani, auditorii interni au mers mereu în aceasta directie, constituind piatra cu piatra un edificiu ale carui forma, componente si finalitate sunt acum mult mai vizibile, chiar daca este partial neterminat.

Dar în ciuda evolutie spre o implicare mai mare în asistenta manageriala, functia de audit intern mai prezinta contradictii înca.

Cunoscuta foarte bine de diferitii sai agenti, organizata la nivel international, stapânita din ce în ce mai bine de specialistii al caror numar creste în permanenta si al caror câmp de investigare se largeste în permanenta, aceasta functie sufera totusi de un dublu handicap:

- un exces de mediatizare a cuvântului ”audit”, termen magic, folosit în scopuri diverse. Cuvânt la moda care da valoare celui care îl foloseste, are un aer savant si ne da impresia ca suntem înaintea progresului si a tehnicii. Instalatorul nu mai vine pentru a repara robinetele, el face auditul instalatiei!

Astfel, functia este în mod paradoxal victima succesului sau si a propriei sale dezvoltari: aspirând la provocarea discutiilor despre ea, organizând conferinte si colocvii, înmultind numarul articolelor si lucrarilor, ea intra în universul media si suporta inconvenientele, cu atât mai mult cu cât ramâne în esenta putin cunoscuta.

Pentru a depasi exagerarile jurnalistice, pentru a se întelege si pentru a se face întelesi, a trebuit ca cei care lucreaza în aceasta bransa sa spuna clar ca acest cuvânt putea avea mai multe sensuri si în acest scop a trebuit ca acestia sa îl califice. Vorbim deci despre audit intern, audit extern, audit operational sau audit social. De aici rezulta ca Functia nu este bine cunoscuta si ca mai ramân multe de facut pentru a-i da o imagine precisa si contururi bine definite.