1. Cadrul juridic romanesc , european si international al contabilitatii. 2. Trei principii ale contabilitatii cu exemple. 3. Patrimoniu, bilant, principale elemente componente ale activului si pasivului, tipuri de modificari bilantiere ( cu exemple practice). 4. Contul si dubla inregistrare, necesitatea, structura contului, reguli de functionare ale contului. 5. Analiza contabila a ecuatiilor economice si financiare, cu exemple practice. 6. Documentele justificative - baza inregistrarilor in contabilitate, registrele contabile obliogatorii, documente de sinteza si rapoarte contabile ( situatii financiare). 7. Consideratii privind rolul contabilitatii in contextul general al managementului (opinii personale despre rolul informatiei contabile pentru management, actionari, bugetul de stat, banci, etc. modul in care, daca ati fi manager, ati gestiona functia contabila, cum cum credeti ca ar trebui sa fie perfectionata legislatia contabila din Romania, U.E. sau la nivel international, pentru a face fata provocarilor contemporane- digitalizare, evaziune fiscala, atacuri informatice si orice alte elemnte pe care le considerati importante pentru viitorul stiintei contabile, in sprijinul unui management de calitate).
Contabilitatea - scurt istoric Atunci cand se foloseste in limbajul de specialitate ori in vorbirea curenta, termenul de contabilitate poate avea mai multe intelesuri, in functie de situatiile concrete in care este invocat precum si de pozitia celor care vorbesc despre el. Astfel, dictionarul, ca si unii autori de lucrari de specialitate identifica trei semnificatii ale cuvantului contabilitate: sistem de informatii, compartiment specializat in cadrul unei entitati, stiinta. Din punct de vedere etimologic, cuvantul ,,contabilitate" provine din limba latina, de la computare (a numara), adoptat in limba romana pe filiera franceza, de la verbul compter, cu acelasi inteles. Contabilitatea este, practic, limbajul codificat al afacerilor, la baza caruia sta etalonul monetar, care cuantifica orice activitate, de asa maniera incat ea sa poata fi inregistrata si standardizata intr-o forma concentrata. Desi oamenii au incercat inca din antichitate sa tina o evidenta clara a valorilor pe care le detineau sau le gestionau, contabilitatea a inceput sa se dezvolte ca stiinta de abia in secolul al XV-lea. Astfel, cel mai vechi registru de contabilitate dubla atestat in Europa este cel al bancherilor cetatii Genova (1340). Revolutia din decembrie 1989 a reprezentat punctul de cotitura spre economia de piata, Romania incepand sa isi reformeze sistemul contabil, beneficiind in acest demers de asistenta si expertiza unor tari membre ale UE (Franta, Belgia, Marea Britanie). Obiectivul programului de reforma a fost implementarea standardelor internationale de contabilitate (International Accounting Standards). Daca ar fi sa ierarhizam intelesurile care se pot da termenului de contabilitate, in ordinea accesibilitatii pentru public, se poate aprecia ca cea mai curenta acceptiune este cea de sistem de informatii, adica de ansamblu de tehnici si metode care permit obtinerea si prezentarea unei anumite imagini despre o intreprindere, despre o institutie, despre o afacere, despre o situatie. De asemenea, acest sistem ne permite nu numai cunoasterea situatiilor trecute sau prezente, ci si stabilirea evolutiei viitoare aproximative a evenimentelor de care se ocupa. Aparitia normelor contabile nu face decat sa confirme caracterul tot mai social dobandit de contabilitate, prin utilitatea functiilor pe care le indeplineste. Se ajunge uneori chiar la situatii in care pentru a defini contabilitatea, se retine exclusiv acest inteles primordial care o caracterizeaza, de sistem de informatii: ,,contabilitatea reprezinta un sistem informational utilizat pentru cuantificarea, prelucrarea si transmiterea informatiilor utile in procesul de luare a deciziilor economice". In al doilea rand, intelegem prin termenul de contabilitate compartimentul specializat din cadrul unei entitati, care asigura indeplinirea functiilor specifice. Acest compartiment poate fi organizat ca o subdiviziune distincta (birou, serviciu etc.) in care sa fie angajate persoanele cu competente necesare (situatie intalnita, de regula, la unitatile cu dimensiuni mijlocii si mari). In acelasi timp, obligatii de tinere curenta a contabilitatii pot avea si angajatii cu atributii in activitatea de baza (cum se intampla adeseori la banci). Compartimentul de contabilitate se poate reduce insa si la angajarea de catre unele firme (mici) a unei persoane care sa lucreze cateva ore pe zi sau pe saptamana sau chiar pe luna pentru rezolvarea problemelor specifice. In acelasi timp contabilitatea se poate tine si de catre persoane ori firme autorizate care presteaza servicii de specialitate, fara ca o entitate sa aiba neaparat angajati sau mijloace specifice pentru indeplinirea functiilor contabilitatii. Astfel, contabilitatea poate fi definita si ca o profesie, uneori bine remunerata si care impune asumarea unor responsabilitati etice. Un al treilea inteles al notiunii de contabilitate este cel de stiinta. Se apreciaza ca prin contabilitate se poate intelege o stiinta deoarece are obiect propriu de studiu, are metoda proprie, descopera legi si stabileste legitati proprii Se mai discuta inca destul despre incadrarea contabilitatii ca stiinta sau doar ca tehnica - ori chiar ca tehnostiinta. 1. CADRUL JURIDIC ROMANESC, EUROPEAN SI INTERNATIONAL AL CONTABILITATII Dominata de scoala germana de contabilitate, prin Fr. Hugli, I.C. Kocibig si R. Reisch, conceptia juridica privind obiectul contabilitatii, a fost preluata in Romania de profesorii G. Trancu - Iasi, S. Iacobescu si A. Sorescu. Conform acestei conceptii, obiectul de studiu al contabilitatii este patrimoniul unei persoane fizice sau juridice, privit din punct de vedere juridic, respectiv a drepturilor si obligatiilor pecuniare in corelatie cu obiectele corespunzatoare. Expresia ,,valoare economica" semnifica, in acest caz, insusirea drepturilor si obligatiilor de a fi evaluate in etalon monetar, banesc. Ca ansamblu de drepturi, patrimoniul are sensul de universalitate, formand un tot indivizibil. Exista si situatii de exceptie in care patrimoniul este supus diviziunii. Ca drept, patrimoniul se naste o data cu persoana, considerent pentru care juristii de renume il numesc un ,,drept innascut". Civilistii francezi Aubry si Rau, mentionati anterior, considera patrimoniul ,,insasi personalitatea omului, in raporturile sale cu obiectele exterioare". O analiza pertinenta ne determina sa nu confruntam patrimoniul cu personalitatea juridica, si aceasta din cel putin doua considerente: - personalitatea este o notiune abstracta; - patrimoniul este si trebuie sa ramana o notiune concreta, apropiata de realitatea palpabila. Patrimoniul reprezinta o unitate sintetica de structura, o entitate autonom constituita, distincta atat fata de persoana careia ii apartine, cat si fata de fiecare element din care este compus. Orice element component al patrimoniului indeplineste o dubla functie: - componenta a intregului, calitate care il integreaza in structura si functiile intregului; - entitate de sine statatoare, insusire care permite delimitarea in anumite circumstante a fiecarei parti fata de intreg.
Colasse B. - Contabilitate generala (traducere), Editura Moldova, Iasi 1995 Calin O. (coord.) - Bazele contabilitatii, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1995 Camenita D. (coord.) - Bazele contabilitatii, Editura Multimedia, Arad, 1998 Epuran M., Babaita V. - Teoria generala a contabilitatii, Editura Mirton, Timisoara, 2000 Mates D. - Contabilitatea financiara a unitatilor patrimoniale - continut, reglementare si reflectare practica, Editura "Ivan Kvasko", 2000 Feleaga N., Malciu L, Politici si optiuni contabile, Editura Economica, Bucuresti, 2002 Epuran Mihai (coordonator), Contabilitatea financiara in noul sistem contabil, Editura de Vest, Timisoara, 1995
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Proiecte.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.
