1. Apariția sistemului de securitate socială în România Denumirea de „asigurări sociale” a fost generalizată deoarece acestea au fost instituite ca un procedeu financiar de constituire a unor fonduri bănești, prin plăți sau contribuții din care se acordă nu despăgubiri specifice asigurărilor de bunuri și persoane, ci ajutoare și indemnizații de asigurări sociale. Atributul „social” din expresia „asigurări sociale” aduce în discuție constituirea fondului prin plăți sau contribuții bănești, nu numai ale salariaților care primesc astfel de ajutoare bănești, ci și ale patronilor și ale statului. Această categorie cuprinde indemnizații pentru prevenirea îmbolnăvirilor, pensii pentru incapacitate temporară de muncă, pensii pentru depășirea anumitor limite de vârstă, ajutoare de deces și alte ajutoare cu motivație socială. Drepturile de asigurări sociale ale muncitorilor au fost inițial acordate prin statutele muncitorești sub formă de sprijin mutual. Ulterior, s-a conturat ideea instituționalizării acestor drepturi prin intermediul legilor care aveau rolul de a garanta drepturile de asigurări sociale. În Romania, prima reglementare oficială în domeniul asigurărilor sociale a fost Legea minelor din 1895. Prin această lege s-au pus bazele asigurării sociale obligatorii pentru minerii și muncitorii din industria petrolieră, prin oficializarea dreptului la pensie și a dreptului la o indemizație în cazul accidentelor de muncă. S-a dispus înființarea unei case de ajutor și a unei case de pensii, ale căror fonduri erau realizate prin contribuția egală a patronilor și muncitorilor. Legea Missir din 1907 pentru organizarea meseriilor a dispus înființarea unui sistem de asigurări sociale pentru meseriași pe baze corporatiste. În anul 1915 a fost adoptata „Legea Nenițescu pentru organizarea meseriilor, creditului si asigurărilor muncitorești”, fiind instituționalizată „asigurarea socială obligatorie în caz de boală și accident a salariaților”. Legea cuprinde obligativitatea asigurărilor sociale, acordarea de ajutoare în cazuri de boală, accidente, pentru maternitate și plata pensiilor pentru batranețe și invaliditate. Fondurile erau însă insuficiente pentru totț salariații fiind constituite exclusiv din cotizațiile salariaților, din alocațiile bugetare de stat și din contribuții patronale în procente foarte mici. Legea Ioanițescu din anul 1933 pentru unificarea asigurărilor sociale pe întreg teritoriul național a perpetuat de fapt sistemul de asigurări sociale de tip comutativ, avându-se în vedere în continuare doar salariații și meseriașii. Această lege s-a ghidat în special după principiul contributivității, cel al solidarității și cel al garantării sistemului de către stat. Odată cu intrarea în vigoare a legii s-a stabilit ca și patronii să plătească o contribuție egală cu cea a salariaților - de 6% - calculată asupra salariului și suportată în părți egale de către patroni și salariați. Întrucât România a adoptat sistemul comutativ al asigurărilor sociale și a realizat un sistem de asigurări sociale obligatorii de stat doar pentru titularii contractelor de muncă și meseriași, alte categorii socio - profesionale au simțit nevoia să realizeze sisteme proprii de asigurări sociale. Astfel, s-au pus bazele unor sisteme private de asigurări sociale precum cel al avocaților, cel al bisericii ortodoxe române, cele ale membrilor uniunilor de creație (scriitori, muzicieni, artiști plastici). Începând cu anul 1945, în domeniul asigurărilor sociale puterea comunistă din România a continuat abordarea acestora conform concepției comutative, privită în mod restrictiv. S-a preluat garantarea drepturilor de asigurări sociale ale salariaților, dar într-o concepție centralizatoare, prin constituirea asigurărilor sociale de stat ca principal sistem în acest domeniu, cuprinzând salariații intreprinderilor de stat precum și unele categorii de oameni ai muncii asimilați salariaților. Liberii profesioniști și agricultorii nu au fost cuprinși în acest sistem și de aceea ei au beneficiat de drepturi de asigurări sociale doar în măsura în care au perpetuat sistemele de asigurări autonome, create în perioada interbelică. Cea mai importantă modificarea privind sistemul de asigurări sociale preexistent a fost decretul lege nr. 409/30.05.1945, care a prevăzut majorarea și indexarea pensiilor. Reforma sistemului de asigurări sociale a fost realizată prin adoptarea legii nr. 10 din 01.01.1949. Legea pensiilor din 27-28 decembrie 1966, a constituit un pas înainte în rezolvarea problemelor legate de dreptul la pensie al salariaților. Ulterior, legea nr. 3/08.07.1977 s-a caracterizat prin impunerea unor restricții ale drepturilor de asigurări sociale.
1. TĂNĂSESCU, Paul; IONESCU, Roxana. Asigurări și pensii. București: Editura Universitară, 2019, 122 p. 2. OPREA, Florin. Sisteme bugetare publice: teorie și practică. București: Editura Economică, 2011, 343 p. 3. https://www.filbuc-caa.ro/istoria/scurt-istoric-al-asigurarilor-sociale-in-romania 4. http://mmuncii.ro/j33/index.php/ro/legislatie/pensii-asigurari-sociale 5. https://lege5.ro/Gratuit/geztsmrxgu/legea-nr-263-2010-privind-sistemul-unitar-de-pensii-publice 6. http://www.cdep.ro/pls/dic/site2015.page?den=act2_1&par1=2#t2c1s0sba16 7. https://lege5.ro/Gratuit/geydsnjzgu/legea-nr-500-2002-privind-finantele-publice 8. http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/25947 9. http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=26430 10. http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/37954 11. https://www.revistadestatistica.ro/supliment/wp-content/uploads/2019/03/rrss_02_2019_A7_ro.pdf 12. https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/L_340_2015.pdf 13. https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/L_7_2017.pdf 14. https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/L_3_2018.pdf 15. https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/L_47_2019.pdf 16. https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/L_6_2020.pdf
Plătește în siguranță cu cardul și beneficiezi de garanția 200% din partea Proiecte.ro.
Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi datele tale și plătești.
