Calculația Costurilor

DEFINIREA SI CARACTERISTICILE CALCULATIEI

COSTURILOR

Progresele realizate în perfectionarea tehnologiei prin mecanizarea si automatizarea proceselor de productie impun luarea unor masuri adecvate de îmbunatatire continua a principiilor, metodelor si tehnicilor de organizare si conducere a acestora.

Faptul ca în conceptia conducerii moderne a întreprinderii rezultatele obtinute nu se urmaresc numai la nivel global, la nivelul conducerii superioare, ci si pe fiecare activitate condusa în cadrul nivelelor ierarhice inferioare, cautarea si definirea unor metode si tehnici de cuantificare, masurare si control a rezultatelor conducerii fiecarui compartiment constituie o problema esentiala. La solutionarea acesteia o contributie de seama are calculatia costurilor, ca mijloc de informare, cunoastere si reglare a procesului de productie. Adoptarea unei calculatii a costurilor care sa raspunda acestor imperative cere cunoasterea problemelor teoretice si aplicative ale calculatiei costurilor, în profunzime si în toata complexitatea lor.

În aceste conditii, rolul si importanta teoriei calculatiei costurilor capata noi dimensiuni, mai ample, pentru fundamentarea calculatiei costurilor pe cele mai moderne concepte stiintifice.

Dintre multiplele probleme ale teoriei calculatiei costurilor o prima grupa de probleme teoretice le constituie definirea si precizarea notiunii de calculatie, definirea obiectului si a metodei calculatiei costurilor a caracteristicilor calculatiei costurilor, a caracteristicilor calculatiei, precum si a precizarii locului si rolului calculatiei costurilor în întreprindere

Asa cum teoria costurilor are ca prim obiectiv definirea si explicarea notiunilor din domeniul costurilor, teoriei calculatiei costurilor îi revine sarcina de a explica si defini notiunile folosite în calculatia costurilor.

Desi din punct de vedere evolutiv, calculatia costurilor a aparut înaintea teoriei costurilor si a teoriei calculatiei costurilor, definirea acesteia pe baza unei interpretari stiintifice a avut loc mult mai târziu. Aceasta, deoarece în prima perioada a aparitiei sale, calculatia costurilor s-a practicat într-o forma empirica, izvorâta din necesitatea determinarii costului activitatii desfasurate, necesitate care constituia obiectul si, totodata, scopul calculatiei. Pe masura dezvoltarii si perfectionarii acesteia, treptat a început sa se impuna ca o necesitate si dezvoltarea laturii teoretice a calculatiei costurilor pentru fundamentarea ei stiintifica. Astfel, aparitia si instaurarea teoriei calculatiei costurilor, ca element component de baza al studiului costurilor, au determinat urmarirea de la început a definirii notiunii de calculatie.

Pentru cunoasterea structurii costului unitar al unui produs, al unei lucrari sau prestari de servicii, calculatia costurilor urmareste, pe prim plan, determinarea marimii costului de productie pe fiecare articol de calculatie, pe locuri generatoare de costuri si pe purtatori de costuri, în concordanta cu specificul ramurii economice de care apartine întreprinderea. În acest scop, se folosesc atât conceptele teoriei costurilor, cat si ale teoriei calculatiei costurilor, care, astfel, îsi gasesc verificarea lor practica prin calculatia costurilor . La rândul ei, calculatia costurilor trebuie sa-si gaseasca o fundamentare stiintifica pentru tehnica de calcul adoptata, fundamentarea pe care si-o asigura prin conceptele teoriei calculatiei costurilor. Toate acestea demonstreaza interdependenta strânsa ce exista, pe de o parte, între teoria costurilor si teoria calculatiei costurilor, iar pe de alta parte, între calculatia costurilor si teoria calculatiei costurilor si, în subsidiar, teoria costurilor.

Calculatia costurilor poate fi definita ca ansamblul de operatii matematice folosite în conformitate cu prevederile metodologice în vigoare, pentru determinarea costului unitar al unui produs, al unei lucrari sau al unui serviciu prestat, în conditiile organizatorice, tehnice si gospodaresti ale întreprinderii.

Definirea notiunii de calculatie a costurilor nu trebuie privita rigid, deoarece procesul de perfectionare a calculatiei costurilor nu este încheiat. Ne aflam la începutul teoriei calculatiei costurilor si nu la finalizarea acesteia. De-abia am facut primii pasi în solutioanarea problemelor pe care le ridica. Mai avem multe probleme de rezolvat iar numarul lor creste pe masura ce automatizarea proceselor de productie se afirma tot mai puternic.

Definit ca “ansamblul cheltuielilor efectuate pentru obtinerea unui bun, efectuarea unei lucrari, prestarea unui serviciu” sau „suma exprimata în general în moneda, a cheltuielilor necesare pentru achizitionarea sau producerea unui bun sau unui serviciu”, costul este în acelasi timp „o categorie economica specifica productiei de marfuri care evidentiaza relatiile care apar în legatura cu comensurarea în expresie baneasca a cheltuielilor cu mijloacele de productie si forta de munca utilizate pentru obtinerea unui produs sau unui serviciu”.

Din punct de vedere etimologic, notiunea de ,,cost” este de origine latina si deriva din verbul ,,constare”, care înseamna ‚,a stabili” ,,a fixa”. Din sensul original al cuvântului s-a conturat, apoi notiunea de ,,costa” folosita pentru a exprima un consum ocazionat de producerea unui obiect. Ulterior, de la notiunea de ,,costa” s-a ajuns la notiunea de ,,cost” folosita în acelasi sens, în mod curent, în literatura de specialitate straina. Astfel, în literatura americana si în engleza întâlnim notiunea de ,,cost”, în literatura germana,,kosten”, în literatura italiana ,,costi”, în literatura franceza ,,coût”.