Contabilitatea Imobilizărilor Necorporale la SC Scorpion SRL

CAPITOLUL I. ASPECTE GENERALE PRIVIND IMOBILIZĂRILE

1.1 Aspecte generale

Activele imobilizate reprezintă bunurile şi valorile destinate să servească o perioadă îndelungată în activitatea unităţii patrimoniale, care nu se consumă la prima utilizare.

Un activ necorporal trebuie recunoscut în bilanţ dacă se estimează că va genera beneficii economice pentru persoana juridică şi costul activului poate fi evaluat în mod credibil.

Beneficiile economice viitoare reprezintă potenţialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de numerar sau de echivalente de numerar către persoana juridică. Potenţialul poate fi unul productiv, fiind parte a activităţii de exploatare ale persoanei juridice.

Contabilitatea imobilizărilor se ţine pe următoarele categorii: imobilizări necorporale, imobilizări corporale şi imobilizări financiare.

În cadrul imobilizărilor necorporale se cuprind:

- cheltuieli de constituire;

- cheltuieli de dezvoltare;

- concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile de fabrică şi alte drepturi şi valori similare;

- fondul comercial;

- alte imobilizări necorporale; şi

- imobilizările necorporale in curs de execuţie

Cheltuielile de constituire reprezintă cheltuielile ocazionate de înfiinţarea sau modificarea activităţii unităţii patrimoniale (taxe şi alte cheltuieli de înscriere şi înmatriculare, cheltuieli privind emisiunea şi vânzarea de acţiuni şi obligaţiuni, cheltuieli de prospectare a pieţei si de publicitate şi alte cheltuieli de această natură legate de înfiinţarea sau modificarea activităţii unităţii patrimoniale).

Cheltuielile de această natură se amortizează într-o perioadă de cel mult cinci ani.

O persoană juridică poate imobiliza cheltuielile de constituire. În această situaţie, suma reflectată în contul de imobilizări necorporale trebuie amortizată potrivit legii, iar elementele de natura cheltuielilor de constituire se prezintă detaliat în notele explicative.

Cheltuielile de dezvoltare dezvoltarea este aplicarea rezultatelor cercetării sau a altor cunoştinţe, în scopul realizării de produse sau servicii noi sau îmbunătăţite substanţial, înaintea stabilirii producţiei de serie sau utilizării. Mai cuprind cheltuielile ocazionate de efectuarea unor lucrări sau obiective de cercetare strict individualizate care prezintă garanţia realizării eficienţei scontate prin aplicarea acestora in unităţile patrimoniale. Contabilitatea analitică a cheltuielilor de dezvoltare se ţine pe categorii de lucrări sau obiective. Cheltuielile de această natură se amortizează într-o perioadă de cel mult cinci ani.

Exemple de activităţi de dezvoltare sunt:

- proiectarea, construcţia şi testarea producţiei intermediare sau folosirea intermediară a prototipurilor şi modelelor;

- proiectarea uneltelor şi matriţelor care implică tehnologie nouă;

- proiectarea, construcţia şi operarea unei uzine pilot care nu este fezabilă din punct de vedere economic pe scară largă; şi

- proiectarea, construcţia şi testarea unei alternative alese pentru aparatele, produsele, procesele, sistemele sau serviciile noi sau îmbunătăţite.

Amortizarea cheltuielilor de dezvoltare se efectuează conform legislaţiei în vigoare.

În măsura în care cheltuielile de constituire şi dezvoltare nu au fost amortizate complet, este interzisă orice distribuire a profiturilor, dacă suma rezervelor disponibile pentru distribuire şi a profilurilor reportate nu este cel puţin egală cu suma cheltuielilor neamortizate, cu excepţia situaţiei în care legislaţia nu prevede altfel.

În cadrul activelor imobilizate în concesiuni şi alte drepturi similare se cuprinde valoarea bunurilor reluate cu acest titlu în patrimoniu de către unitatea primitoare potrivit contractelor încheiate.

Concesiunile, brevetele, licenţele , know-how-urile , mărcile de fabrică şi de comerţ si alte drepturi de proprietate industrială si intelectuală similară aduse ca aport, achiziţionate sau dobândite pe alte căi , se înregistrează in conturile de imobilizări necorporale, la valoarea de aport (de utilitate) , costul de achiziţie sau costul de producţie, după caz.

Activele imobilizate de natura celor menţionate la aliniatul precedent se amortizează, pe durata prevăzută pentru utilizarea lor, de către unitatea patrimoniala care le deţine.

Fondul comercial reprezintă partea din fondul de comerţ care nu figurează in cadrul celorlalte elemente de patrimoniu, dar care concură la menţinerea sau la dezvoltarea potenţialului unităţii cum sunt : clientela, vadul, debuşeele, reputaţia şi alte elemente necorporale şi se înregistrează în contabilitate într-un cont distinct de imobilizări necorporale.

Fondul comercial se determină ca diferenţă între valoarea de aport (de utilitate) sau costul de achiziţie, după caz, a fondului de comerţ şi valoarea elementelor de activ înregistrate în conturile corespunzătoare ( valoarea justă).

Fondul comercial, de regulă, nu este supus amortizării. Dacă se constată o depreciere ireversibilă, aceasta poate fi amortizată. În cazul în care fondul comercial este tratat ca un activ ca urmare a achiziţiei de către o societate a acţiunilor altei societăţi, se au în vedere următoarele prevederi:

- valoarea fondului comercial achiziţionat trebuie amortizată sistematic, şi

- perioada de amortizare nu trebuie să depăşească durata de viaţă utilă.

La alte imobilizări necorporale se înregistrează programele informatice create de unitate sau achiziţionate de la terţi, pentru necesităţile de utilizare proprii, evaluate la costul de producţie, respectiv la costul de achiziţie, precum şi alte imobilizări necorporale.

Valoarea programelor informatice se amortizează în funcţie de durata probabilă de utilizare, care nu poate depăşi o perioadă de trei ani.

Imobilizările necorporale în curs reprezintă imobilizările necorporale neterminate până la sfârşitul perioadei, evaluate la costul de producţie, respectiv costul de achiziţie.

In cadrul imobilizărilor corporale se cuprind terenurile, construcţiile, instalaţii tehnice, mijloace de transport, animale si plantaţii, mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie, a valorilor umane si materiale şi alte active corporale.

Contabilitatea terenurilor se ţine pe două categorii: terenuri şi amenajări de terenuri.

În contabilitatea analitică, terenurile pot fi evidenţiate de următoarele grupe: terenuri agricole şi silvice, terenuri fără construcţii, terenuri cu zăcăminte, terenuri cu construcţii şi altele.

Terenurile se înregistrează în contabilitate, la intrarea în patrimoniu, la valoarea stabilită potrivit legii, în funcţie de clasele de fertilitate, suprafaţa si amplasarea acestora, şi alte criterii, la costul de achiziţie sau valoarea de aport, după caz.

Terenurile, de regulă, nu sunt supuse amortizării.

Investiţiile efectuate pentru amenajarea lacurilor, bălţilor, iazurilor, terenurilor şi alte lucrări similare sunt supuse amortizării.

Imobilizările corporale trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

• să aibă valoarea mai mare decât limita stabilită de lege

• să aibă o durată normală de utilizare mai mare de un an.

Pentru obiectele care sunt folosite în loturi, seturi sau formează un singur corp , la încadrarea

lor ca imobilizărilor corporale se are în vedere valoarea întregului corp, lot sau set.

Contabilitatea imobilizărilor corporale (cu excepţia terenurilor) trebuie să asigure evidenţa permanentă a existenţei şi mişcării, precum şi calculul amortizării şi a provizioanelor constituite prin deprecierea acestora.

Imobilizările corporale, cu excepţia terenurilor, la intrarea în patrimoniu, se înregistrează in contabilitate la valoarea de intrare prin care se înţelege:

• costul de achiziţie pentru imobilizările corporale procurate cu titlu oneros;

• costul de producţie pentru imobilizări corporale construite sau produse de unitatea patrimonială;

• valoarea actuală, estimată la înscrierea lor în activ ţinând seama de valoarea imobilizărilor corporale cu caracteristici tehnice similare sau apropiate, pentru imobilizările corporale obţinute cu titlu gratuit;

• valoarea de aport (de utilitate) acceptată de părţi pentru imobilizările corporale intrate în patrimoniu cu ocazia asocierii, fuziunii, conform statutelor şi contractelor;

• valoarea rezultată in urma reevaluării pentru imobilizările corporale reevaluate în baza unei dispoziţii legale exprese.