Contabilitatea și Fiscalitatea Capitalurilor

Ce sunt capitalurile ?

Capitalurile sunt surse de finanţare care stau la dispoziţia întreprinderii pentru o perioadă mai mare de un an. Datorită caracterului lor stabil, mai sunt denumite şi capitaluri permanente.

De ce sunt necesare capitalurile?

Capitalurile sunt necesare pentru finanţarea funcţionării întreprinderii. De exemplu, când se întemeiază o firmă de profil industrial, desfăşurarea activităţii impune deţinerea unor spaţii de producţie, utilaje, mijloace de transport etc. Bunurile respective pot fi aduse ca aport, cumpărate sau obţinute în regim de leasing financiar. Fondurile utilizate în acest scop reprezintă capitalul permanent investit în afacere.

Tipurile de finanţare a capitalurilor

În primul rând, o întreprindere se poate baza pe capitalul permanent investit de acţionari sau asociaţi, putând fi suplimentat prin autofinanţare. Dar dacă pe parcurs întreprinderea respectivă se dezvoltă mai repede decât îi permit propriile resurse, atunci ea poate apela la împrumuturi pe termen lung şi, în anumite circumstanţe, poate beneficia de surse nerambursabile.

În funcţie de tipurile de finanţare, capitalurile se împart în:

• capitaluri proprii;

• provizioane;

• împrumuturi şi datorii asimilate.

Capitalurile proprii reprezintă dreptul acţionarilor asupra activelor unei entităţi, după deducerea tuturor datoriilor. Capitalurile proprii cuprind: aporturile de capital, primele de capital, rezervele, rezultatul reportat, rezultatul exerciţiului financiar.

(Sursa:Reglementări contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin O.M.F.P 1752/2005, pct. 199).

Provizioanele sunt destinate să acopere datoriile a căror natură este clar definită şi care la data bilanţului este probabil să existe, sau este cert că vor exista, dar care sunt incerte în ceea ce priveşte valoarea sau data la care vor apărea. Provizioanele nu pot fi utilizate pentru ajustarea valorilor activelor.

(Sursa: Reglementări contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin O.M.F.P 1752/2005, pct. l 34).

Împrumuturile şi datoriile asimilate includ sursele de finanţare rambursabile într-o perioadă mai mare de un an: •împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni, •credite bancare pe termen lung şi mediu, •sumele datorate entităţilor afiliate şi entităţilor de care compania este legată prin interese de participare, •alte împrumuturi şi datorii asimilate, precum şi • dobânzile aferente acestora.

“Entităţile trebuie să menţină clasificarea datoriilor pe termen lung purtătoare de dobândă în această categorie chiar şi atunci când acestea sunt exigibile în 12 luni de la data bilanţului, dacă: a) termenul iniţial a fost pentru o perioadă mai mare de 12 luni; şi b) există un acord de refinanţare sau de reeşalonare a plăţilor, care este încheiat înainte de data bilanţului”. (Sursa Reglementări contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin O.M.F.P 1752/2005, pct. 181).

FRACŢIUNILE CAPITALULUI SOCIAL

În cazul societăţilor comerciale pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni, capitalul social este divizat în acţiuni cu valoare egală, iar mărimea acestuia nu poate fi mai mică de 90.000 lei. Guvernul va putea modifica, cel mult o dată la 2 ani, valoarea minimă a capitalului social, ţinând seama de rata de schimb, astfel încât acest cuantum să reprezinte echivalentul în lei al sumei de 25.000 euro .

Acţiunea este titlul reprezentativ al contribuţiei acţionarului, constituind o fracţiune a capitalului social, care conferă posesorului calitatea de acţionar . Altfel spus, acţiunea este un titlu de valoare constatator al drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din calitatea de acţionar.

În cazul societăţilor comerciale cu răspundere limitată, capitalul social nu poate fi mai mic de 200 lei şi este divizat în părţi sociale cu valoare egală, care nu pot fi mai mici de 10 lei. Părţile sociale nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile .

ASPECTE FISCALE PRIVIND APORTUL ÎN NATURĂ LA CAPITALUL SOCIAL

a. În ceea ce priveşte impozitul pe profit, reglementat de Titlul II din Codul fiscal l, art. 27 din Legea 571/2003 prevede că în cazul contribuţiilor cu active la capitalul unei persoane juridice în schimbul unor titluri de participare la această persoană juridică se aplică următoarele reguli: (1) contribuţiile nu sunt transferuri impozabile din punctul de vedere a impozitului pe profit şi pe venit; (2) valoarea fiscală a activelor primite de persoana juridică este egală cu valoarea fiscală a acelor active la persoana care contribuie cu activul; (3) valoarea fiscală a titlurilor de participare primite de persoana care contribuie cu active este egală cu valoarea fiscală a activelor aduse drept contribuţie de către persoana respectivă.