Elemente Specifice de Guvernanță Corporativă a Întreprinderilor din România și Austria

INTRODUCERE

Pentru a-şi atinge obiectivele financiare, întreprinderile s-au dotat în ultimele decenii cu noi metode de gestiune, dintre care cea mai interesantă pare a fi metoda bazată pe valoarea adăugată, indicator ce se defineşte ca fiind rezultatul economic al întreprinderii, după remunerarea ansamblurilor capitalurilor investite, îndatorate şi fondurilor proprii. Utilizarea acestei metode face parte din strategiile întreprinderilor orientate spre crearea de valoare acțonarială. O valoare adăugată economică pozitivă reprezintă faptul că managementul întreprinderii a reuşit să creeze valoare în beneficiul acționarilor, în timpul unui exercițiu dat.

O atare abordare nu se limitează la furnizarea de indicatori pentru evaluarea performanțelor întreprinderii. Pentru a atinge obiectivul de maximizare a valorii acţionariale, întreprinderile au recurs la tehnici evoluate de inginerie financiară.

„Numim guvernanță un ansamblu de dispozitive şi de practici internaționale ale unei entități care permit să facă legitime funcțiile de autoritate exercitate direct de conducători şi de reprezentanții organismelor de control. Managerii unei întreprinderi pot să semneze contracte , să cumpere, să vândă, să decidă execuţia operaţiilor financiare, să angajeze şi să concedieze salariaţii.

Conceptul de guvernanţă a întreprinderii vizează reguli şi principii promulgate de guvern şi de profesionişti, cu scopul de a restabili încrederea investitorilor şi asigurarea transparenței: obligațiile de certificare, independența administratorilor, protecția drepturilor acționarilor. În acest sens, Organizația pentru Dezvoltare şi Cooperare Economică a formulat principii care stau la baza guvernanței corporative: drepturile acționarilor, tratamentul echitabil al acționarilor, rolul grupurilor de interes în guvernanța corporativă, prezentarea şi transparenţa informaţiei, responsabilităţile consiliului de administraţie.”

Un sistem de guvernanţă a întreprinderii cuprinde diverse elemente grupate de o manieră simplă, în trei categorii de componente:

Structurile sistemului sunt fie proprii organizaţiei vizate (adunarea generală, consiliul de administrație), fie structuri externe, care intervin pe baza misiunilor contractuale (autoritățile de reglementare).

Procedurile sunt mai mult sau mai puțin explicate în codurile care se impun actorilor vizați (planul contabil, codul comercial). Ele pot viza atât modalităţi de colectare şi de difuzare a datelor utile privind funcționarea întreprinderii, cât şi căile şi mijloacele în vederea efectuării unei anumite operații.

Comportamentele sunt cele ale agenților în calitatea lor de persoane fizice.

Se poate spune că guvernanța întreprinderii este managementul managementului.

În România, Bursa de Valori Bucureşti a publicat codul de guvernanța corporativă, ce cuprinde 19 principii pe care entităţile cotate ar fi indicat să le urmeze dacă îşi îndreaptă managementul către acest domeniu:

“Societăţile comerciale (“Emitenţii”) ale căror instrumente financiare sunt tranzacţionate pe piaţa reglementată operată de Bursa de Valori Bucureşti S.A. (“BVB”) vor adopta şi se vor conforma, în mod voluntar, prevederilor prezentului Cod de Guvernanţă Corporativă (“CGC” sau “Codul”).[…] În cazul în care Emitenţii nu implementează, total sau parţial, una sau mai multe recomandări ale Codului, aceştia vor furniza informații adecvate cu privire la motivele conformării parţiale sau neconformării totale cu respectivele recomandări.”

Codul cuprinde unele recomandări care sunt prevederi cu caracter supletiv ale unor acte normative din România (Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 82/1991 a contabilităţii, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările şi completările ulterioare, etc.).

I. ORGANIZAREA SOCIETĂŢILOR PE ACŢIUNI DIN ROMÂNIA

Organizarea societăților pe acțiuni din România este reglementată prin legea 31 din 1990 privind societățile comerciale şi prin legea 297 din 2004 privind piața de capital.

I.1. CONSTITUIREA SOCIETĂŢILOR PE ACȚIUNI

Societatea pe acțiuni se constituie prin contract de societate şi statut. Contractul de societate şi statutul pot fi încheiate sub forma unui înscris unic, denumit act constitutiv. Actul constitutiv se încheie sub semnatură privată, se semnează de toți asociații sau, în caz de subscripție publică, de fondatori. Forma autentică a actului constitutiv este obligatorie atunci când:

- printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află un teren;

- se constituie o societate în nume colectiv sau în comandită simplă;

- societatea pe acțiuni se constituie prin subscripție publică.

Actul constitutiv al societatii pe acțiuni va cuprinde datele de identificare ale fondatorilor, datele de identificare ale societății, obiectul acesteia de activitate principal şi cele secundare, capitalul social subscris şi cel vărsat, precum şi aporturile în natură, dacă ele există, numărul şi valoarea nominală a acțiunilor, cu specificarea tipului lor (nominative sau la purtator). De asemenea, actul constitutiv prevede datele de identificare a membrilor Consiliului de Administrație şi ai celui de supraveghere, clauze cu privire la conducerea, administrarea, funcționarea şi controlul gestiunii societății, modul de distribuire a beneficiilor şi de suportare a pierderilor, durata societății şi modul de dizolvare şi de lichidare a acesteia.

Societatea pe acțiuni se constituie prin subscriere integrală şi simultană a capitalului social de către semnatarii actului constitutiv sau prin subscripție publică. În cazul unei subscrieri integrale şi simultane a capitalului social de către toți semnatarii actului constitutiv, capitalul social vărsat la constituire nu va putea fi mai mic de 30% din cel subscris. Diferența de capital social subscris va fi vărsată: