Fraude celebre la nivel internațional

Numarul companiilor internationale care au raportat incidente de frauda a crescut cu 22% in ultimii doi ani, potrivit unui studiu realizat de primele 4 companii de audit din lume.

Cu toate ca au fost implementate noi proceduri pentru controlul la nivelul companiilor, frauda este totusi larg raspindita, destul de dificil de a fi prevenita si, in ceea ce priveste detectarea ei, aceasta se datoreaza mai mult norocului – dupa cum afirma un studio al PriceWaterhouseCoopers, bazat pe interviurile luate unui numar de 3000 subiecti din 34 tari.

Fraude au fost intilnite la 45% din companiile incluse in acest sondaj, cu 23 % mai mult decit in 2003, conform datelor communicate de Agentia Reuters. In cazul companiilor nord americane s-a constatat ca cei care au realizat fraudele au fost in proportie de 60% angajati ai societatilor respective, iar din acest procent 25% erau din cadrul top managementului.

Studiul realizat de priceWaterhouseCoopers a constata ca mai mult de o treime din cazurile de frauda au fost descoperite accidental iar auditul intern a depistat cam 26% din cazuri.

De altfel, companiile au obligatia investirii in sisteme de control intern, potrivit Documentului Sarbanes-Oxley. S-a constatat de asemenea ca acele companii cu un control mai puternic au capacitatea si de a determina impactul asupra companiei a unei fraude, cam de trei ori fata de o companie cu un control mai putin active. In acelasi timp controlul intern nu va putea elimina complet frauda, atita timp cit exista indivizi si grupuri care au capacitatea de a ocoli sau ignora. Cu toate ca numarul de fraude facute publice a cescut, cam 80% din companii nu considera ca vor putea fi subiectii unui astfel de tip de frauda in urmatorii cinci ani.

Revenind la norma 404 SOX aceasta prevede necesitatea ca si managementul sa raporteze controlului intern al companiei. De asemenea, auditorii externi trebuie sa verifice si activitatea controlului intern al societatii in aceeasi masura in care auditeaza rapoartele financiare ale companiei.

Prevederile standardului de audit nr. 99 cer auditorilor sa se concentreze pe doua zone posibil frauduloase : a) rapoarte financiare “aranjate” si b) insusirea activelor, fiecare din aceste zone cuprinzind diverse scheme de fraudare.

CATEGORII DE FRAUDE

Fraudele pot fi impartite in diverse categorii, in functie de criteriul ales. Astfel, din punct de vedere corporatist putem avea fraude comise de catre corporatii si fraude impotriva corporatiilor.

Fraudele financiare le putem grupa in patru categorii, respective :

- sistemele de raportare financiara frauduloas

- spolierea activelor

- venituri si bunuri obtinute prin frauda

- cheltuieli si datorii aferente unor scopuri improprii

Sistemele de raportare financiara frauduloasa implica unele “inovatii” pentru a distorsiona adevarata performanta a companiei, cu scopul de a prezenta anumite rezultate.

Aceasta manipulare a veniturilor nu vine totusi in contradictie cu, de exemplu, normele GAAP; astfel, GAAP permite frecvent utilizarea unor metode alternative de inregistrare a operatiilor unei entitati. De exemplu, GAAP permite orice metoda de amortizare, atita timp cit aloca costurile activului in mod systematic si rational pe perioada de viata a acelui activ. Printre exemplele de acest gen avem : modificarea metodei de amortizare de la metoda accelerate la metoda liniara sau invers; modificarea duratei de viata a activelor; determinarea daca si cind activele devin inutilizabile si trebuie casate; stabilirea faptului daca scaderea valorii de piata a unui active este temporara sau permanenta.

Totusi, in anumite situatii, GAAP permite evaluarea veniturilor prin alternarea principiilor contabile astfel incit sa aleaga acele principii care o avantajeaza si astfel, atunci cind aceasta flexibilitate este folosita pentru a distorsiona adevarata situatie, apar abuzurile. Companiile au bineinteles multe ratiuni pentru a prezenta o situatie roz, incepind in primul rind cu presiunile exercitate de piata, reflectate in scaderea pretului actiunilor in cazul in care cotatia lor inregistreaza diferente (chiar mici) fata de estimari. De multe ori este dificil de decelat intre o contabilitate “indrazneata” si una interzisa . De exemplu, cum se poate determina daca rezervele constituite pentru creantele incerte sunt sau nu rezonabile ?

Recunoasterea incorecta a veniturilor – fie premature fie recunoasterea unor venituri fictive. In ceea ce priveste recunoasterea veniturilor (mature) implica unele criterii precum : evidenta clara ca exista anumite intelegeri/contracte pentru realizarea lor; dovada ca s-a efectuat livrarea si ca serviciile au fost prestate; dovada ca pretul de vinzare este fix sau detrminabil; capacitatea de a colecta aceasta creanta este asigurata in mod rezonabil.

Indicatori precum : schimbari bruste ale politicilor contabile de recunoastere a veniturilor, mariri inexplicabile ale marjei comerciale, marirea vinzarilor fara un correspondent al maririi incasarilor din activitatea de exploatare, discounturi aplicate la vinzari, returnarea banilor clientilor de valoare prea mica, sume mari de stornari de vinzari imediat dupa incheierea perioadei de raportare, activitate operationala inconsistenta, respective marirea veniturilor fara cresterea corespunzatoare a costurilor de distributie si fara cresterea valorii creantelor (din activitatea comerciala).

Modificarea termenilor contractuali – ai unor contracte de vinzare in timp pare perfert normala., dar nu si cind o companie incheie un astfel de contract si apoi il modifica, suplimenteaza sau revoca. Printre modificarile aduse unor astfel de contracte, care de fapt reprezinta un mod de a “imbunatati” vinzarile aferente unei perioade enumeram : posibilitatea de a anula comanda de cumparare oricind, prevederi care anuleaza vinzarea precum returnarea marfurilor, rambursarea, dreptul de a continua negocierea, extinderea termenului de plata.

Exemplu : Informix Corporation a vindut softuri licentiate unor companii care la rindul lor urmau sa revinda aceste licente unor terti. Conform prevederilor GAAP procedura interna a companiei prevedea ca aceste venituri din vinzarea de licente vor fi recunoscute in data semnarii contractului de licenta. Totusi, pentru a-si realize o anume cifra de afaceri, conducerea a angajat o serie de contracte cu diverse clause, care violau principiile GAAP, precum : permiteau dealerilor sa primeasca banii pentru licentele nevindute, implicarea fortei de vinzari a firmei pentru a gasi clienti pentru dealeri, promisiunea de a aloca viitoarele comenzi de la clienti catre dealeri, marirea termenelor de plata peste 12 luni, insusirea obligatiei ca societatea va cumpara echipamente (IT) sau servicii de la clienti, in astfel de termini incit practice acelor clienti le erau returnati bani platiti pe licente, plati ireale de servicii de consultanta sau altfel de comisioane clientilor, de fapt returnindu-le banii achitati pentru licente.