Implicațiile financiare ale amortismentului la nivelul societății comerciale

INTRODUCERE

Economiştii sunt persoanele de a căror prestaţie profesională depinde, într-o mare măsură, rezultatele profitabile ale unei întreprinderi care îşi desfăşoară activitatea în condiţiile liberei iniţiative. Acestia trebuie să fie în măsură să elaboreze şi să fundamenteze decizii care să aibă drept scop orientarea fermă a întreprinderii către eficenţă.

Una dintre deciziile importante pe care trebuie să le aibă în vedere economiştii unei firme este legat de alegerea surselor de finanţare a activităţii: cele proprii sau cele împrumutate. Dintre sursele proprii de finanţare, o importanţă deosebită o are amortizarea activelor imobilizate.

Achiziţionarea imobilizărilor corporale aduce cu sine o serie de fluxuri financiare constând în plăţi integrale sau în rate. Acest aspect se reflectă negatev asupra trezoreriei întreprinderii, nu însă în egală măsură asupra cheltuielilor.

Conform dicţionarului explicativ am limbii române, prin noţiunea de amortizare se înţelege stingerea treptată a creditelor pe termen lung, prin plăţi succesive, recuperarea unei investiţii.

În lucrarea de faţă se urmăreşte pe larg problema amortizării. Pentru a fi utilizată corect este necesară utilizarea sistemului de amortizare cel mai potrivit pentru fiecare grupă de mijloace fixe.

Se va dezbate pe larg aspectele legate de sistemele de amortizare:

- sistemul liniar, degresiv şi accelerat, aventajele şi dezavantajele utilizării acestora, modul de calcul, precum şi multe alte probleme legate de amortizarea activelor imobilizate.

Lucrarea de faţă prezintă un studiu privind amortizarea activelor imobilizate la societatea comercială “ S.C ROLAND IMPEX SRL”

CAPITOLUL 1

ASPECTE CARACTERISTICE PROCESULUI DE AMORTIZARE

1.1 DUBLUL CARACTER AL AMORTISMENTULUI DE RESURSĂ FINANCIARĂ ŞI DE CHELTUIALĂ DE EXPLOATARE

Imobilizările sau activele imobilizate reprezintă bunuri şi valori de orice natură, mobile sau imobile, corporale sau necorporale, achiziţionatesau create de unitatea patrimonială, destinate să servească o perioadă îndelungată, mai mare de un an, în activitatea unităţii şi care nu se consumă la prima utilizare.

Folosirea sau nefolosirea activelor imobilizate duce la uzarea lor şi, implicit, la pierderea valorii lor. Această pierdere de valoare rezultă în principal din activitatea de producţie. Prin urmare, este normal ca ea să încarce costurile de fabricaţie şi să fie inclusă în preţurile practicate de întreprindere. Astfel se poate recupera în timp, pe toată durata de folosinţă valoarea de inventar a activelor imobilizate. Această recuperare treptată a valorii de inventar a activelor imobilizate reprezintă procesul de amortizare.

Noţiunea de amortizare este folosită şi pentru a arăta un proces de stingere totală a unei datorii, rambursarea treptată a unui împrumut bancar, retragerea treptată din circulaţie a obligaţiunilor emise anterior.

Sunt amortizabile numai acele active ce se depreciaza în mod normal şi într-un ritm uşor de stabilit. Nu sunt amortizabile activele imobilizate ce nu-şi pierd valoarea şi durata deţinerii lor, adică nu o pierd in mod normal, este vorba de investiţiile financiare – participaţiuni.

Amortizarea este procesul de recuperare treptată a valorii amotizabile a unui bun, de regulă pe parcursul duratei de viaţă utilă, prin includerea în cheltuielile exerciţiului a unei părţi din valoarea de amortizat sub forma amortismentului. Deci, amortizarea este un proces iar amortismentul este rezultatul acestul proces¹.

Dacă amortizarea reprezentă un ansamblu de operaţiuni, atunci amortismentul înseamna suma ce se reţine din încasări, corespunzătoare, în mod aproximativ, proporţie uzurii fizice şi morale ce are loc pe intervale de amortizare.

Amortismentul fiind cuprins în costuri, devine unul din elementele ce influienţează direct dimensiunile profitului si indirect, neproportional, nivelul preţului cerut de piaţă.

Implicaţiile amortismentului în sfera intereselor întreprinderii producătoare, deci a celei care calculează amortismentul şi îl suportă prin costuri, se realizeaza pe două planuri şi în mod contradictoriu.