Multinaționale - Samsung - studiu de caz

O firmă multinaţională sau transnaţionala (FTN) este o companie care se angajează în investiţii străine directe (ISD) şi care deţine şi controlează activităţile generatoare de valoare adăugată în mai mult decât o ţară.

În general se folosesc termenii de “transnaţional” şi “multinaţional” ca având aceeaşi semnificaţie. Primul termen a fost adoptat de Centrul Naţiunilor Unite pentru Corporaţiile Transnaţionale (UNCTC) în 1974 la cererea câtorva ţări din America Latină care au dorit să facă deosebirea între companiile domiciliate într-o ţară din America Latină care ar putea investi în altă ţară, faţă de acelea care-şi au originea în afara regiunii. Al doilea termen este preferat de către ţările dezvoltate, de oamenii de afaceri şi comunitatea academică. Cu trecerea timpului, diferenţele metodologice au dispărut, astfel că acum ambii termeni desemnează acelaşi lucru.

Totuşi, la nivel de analiză, există deosebiri între cei doi termeni. De exemplu, în mediul academic, termenul de “transnaţional” este folosit pentru a desemna “o corporaţie multinaţională care practică o strategie de integrare deplină şi organizare multi-dimensională”

În concepţia altora, care folosesc termenii ca având acelaşi înţeles şi crezând că se referă la acelaşi fenomen, singura diferenţă este că FTN este un termen folosit după 1980, iar FMN este un termen folosit înainte de 1980.

Sunt şi academicieni care susţin că există o diferenţă majoră între cei doi termeni. Printre aceştia este şi Carl Dassbach care dă definiţii distincte pentru cei doi termeni. Astfel, o FMN este o întreprindere orientată în mod primar către diferite pieţe naţionale sau regiuni diferite. Ea se caracterizează printr-o administrare descentralizată (unităţi naţionale sau regionale care sunt în cea mai mare parte autonome de centrul de decizie principal), o multitudine de linii de producţie (fiecare orientată spre piaţa naţională sau regională) şi multe divizii de muncă suprapuse cu activităţi superflux deoarece fiecare unitate operează independent faţă de celelalte.

Pe de altă parte, o FTN este orientată spre o piaţă mondială, sau cel puţin spre o piaţă externă care acoperă câteva ţări sau regiuni. Administrarea este de departe mai centralizată decât în cazul FMN, office-ul principal având un control direct mai mare asupra unităţilor. Mai mult, o FTN se mişcă spre crearea unei singure întreprinderi cu o singură divizie de muncă prin eliminarea activităţilor superflue şi concentrarea activităţilor în acele ţări (regiuni, pieţe) care oferă cele mai mari avantaje în desfăşurarea activităţii••.

FTN a fost, în părerea sa, un produs al organizaţiei clasice FORD dar care nu mai este viabilă în condiţiile actuale ale competiţiei, iar o variantă a FMN cu mai puţine unităţi naţionale ar putea fi cea mai eficientă formă.

Bineînţeles, nu se poate spune că există tipuri ideale – 100% FMN sau FTN – ele tinzând spre aceste direcţii; iar în această lucrare, ca termen generic, vom folosi termenul de FMN.

De asemenea, termenii de “antrepriză”, “firmă”, “corporaţie”, “societate” sau “companie” tind să fie sinonimi, deşi este recunoscut că fiecare are o conotaţie legală specifică; iar termenul de “global” are un înţeles mai specific, referindu-se la o companie care se angajează în activităţi lucrative în fiecare din regiunile majore ale lumii şi care urmăreşte o strategie de integrare a acestor activităţi.