Politici și Tratamente Contabile privind Evaluarea Inițială și Ulterioară a Imobilizărilor Corporale

Politici şi tratamente contabile privind evaluarea iniţială şi ulterioară a imobilizărilor corporale

CAPITOLUL I – STADIUL CUNOAŞTERII IN DOMENIU

Reuşita unei intreprinderi in realizarea beneficiilor economice viitoare depind de deciziile de investire luate in prezent. Din punct de vedere contabil o investiţie constă in achiziţia şi / sau producţia unei imobilizări corporale; imobilizări necorporale sau imobilizări financiare.

Din punct de vedere practic a ponderii activelor imobilizate in structura activului bilanţier, cea mai mare, a intreprinderilor care produc şi prestează servicii, o deţine imobilizările corporale.

Activele imobilizate sunt definite in IAS 1 “Prezentarea situaţiilor financiare” ca toate acele active care nu sunt clasificate in categoria activelor curente.

Reglementările contabile din Romania definesc activele imobilizate ca acele active ale unei intreprinderi destinate utilizării pe o perioada indelungată in activitatea acesteia. Astfel active imobilizate reprezintă bunurile şi valorile destinate să servească o perioadă indelungată in activitatea entitaţii economice şi care nu se consumă sau se inlocuiesc dupa prima lor utilizare şi, ca atare, nu sunt destinate comercializarii.

1.6. Definiţia şi obiectivele imobilizărilor corporale

Imobilizările corporale sunt definte de Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS) prin IAS 16 « imobilizări corporale » ca fiind : « elemente tangibile care :

(a) sunt detinute pentru a fi utilizate in producţia de bunuri sau prestări de servicii, pentru a fi inchiriate terţilor sau pentru a fi folosite in scopuri administrative ;

(b) este preconizat a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade ; »

IAS 16 “Imobilizări corporale”are ca obiectiv descrierea tratamentului contabil pentru imobilizările corporale iar, in cadrul acestuia, identificarea momentului de recunoaştere a acestor active, a valorii lor contabile si a amortizării aferente Standardul prevede recunoaşterea unei imobilizări corporale ca activ, in primul rand, atunci cand satisface definiţia şi criteriile de recunoaştere pentru un activ, in general, aşa cum sunt ele definite in “Cadrul general de intocmire şi prezentare a siţuatiilor financiare”.

Nu este interzisă in Romania aplicarea strictă a IAS 16 Imobilizări corporale dar este restricţionată numai din punct de vedere fiscal. Astfel, fiscal sunt recunoscute numai reglementările romaneşti.

Romania aplică reglementările contabile armonizate cu Directiva a-IV-a a Comunitaţilor Economice Europene aprobate prin ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 1752/2005.

Potrivit O.M.F.P. nr. 1752/2005 imobilizările corporale sunt definite ca fiind « active care sunt utilizate pe parcursul unei perioade indelungate, mai mari de un an , şi sunt deţinute de intreprindere pentru a fi utiliate in producţia de bunuri şi servicii, pentru a fi inchiriate teţilor sau pentru a fi folosite in scopuri administrative. »

Reglementările contabile romaneşti tind să se alinieze cu Standardele Internaţionale de Contabilitate. Pe larg alinierea la reglemetarile internaţionale s-a efectuat in decursul timpului prin unele acte legislative cum ar fi in cazul imobilizărilor corporale :

-- Lege pentru amortizarea capitalului imobilizat in active corporale si necorporale (legea nr.15 /1994) precum şi norme metodologice privind aplicarea legii, privind amortizarea capitalului imobilizat in active corporale şi necorporale

--Catalog privind clasificarea si duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe (HG Nr.2139/2004).

--Hotarari de Guvern privind reevaluarea imobilizărilor corporale si stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe ( HG nr.403/2000, HG nr.1553/2004, HG nr.983/1998, HG nr.500/1994 HG.nr.26/1992 ). Cu excepţia HG.403/2000 si HG nr.1553/2004 care au avut ca baza reevaluarea imobilizărilor in funcţie de valoarea justă celelalte hotarari au avut ca bază actualizarea imobilizărilor cu indicii de inflaţie. Această metoda s-a luat in calcul avand in vedere ca pana in anul 2000 Romania a avut o economie hiperinflaţionistă.