Probleme legate de analiza situațiilor financiare

Indicatorii de analiza specifici contabilitatii franceze

Analiza financiara a intreprinderii, in sistemul francez, permite elaborarea judecatilor si aprecierilor asupra formarii rezultatelor activitatii intreprinderii si asupra corelatiei lor cu structura financiara si cu solvabilitatea acesteia.

Astfel, se pot defini o serie de indicatori care contribuie la caracterizarea comportamentului economic al unei intreprinderi si care se prezintă sub forma unor marje de acumulare bănească, care pun în evidenţă etapele formarii rezultatului exerciţiului, pe baza elementelor de venituri şi cheltuieli aferente fiecărei categorii de activităţi. Acestia sunt: marja comerciala, productia exercitiului, valoarea adaugata, excedentul brut din exploatare, rezultatul din exploatare, rezultatul curent, rezultatul exceptional, rezultatul net al exercitiului.

Utilizarea acestor indicatori răspunde, pe de o parte, necesitaţilor analizei economico-financiare a întreprinderii, iar pe de altă parte, funcţionarii Sistemului Conturilor Naţionale prin faptul că acestia asigură legătura între nivelul microeconomic şi macroeconomic sau nivelul micro-contabil şi conturile naţionale.

In contabilitatea franceza, bilantul contabil are forma tabelara (de cont), si se prezinta inaintea repartizarii rezultatului. Rezultatul exercitiului este prezentat in mod distinct in structura capitalurilor proprii. Elementele de activ sunt clasificate conform destinatiei lor, iar elementele de pasiv, conform provenientei lor.

Analiza Planului contabil francez, in ceea ce priveste prezentarea contului de profit si pierdere, se bazeaza pe opozitia dintre rezultatul curent si elementele exceptionale. Contul de profit si pierdere se prezinta sub forma tabelara sau sub forma de lista. O data aleasa forma de prezentare, ea trebuie mentinuta de la un exercitiu la altul pentru a asigura comparabilitatea datelor. Categoriile de venituri si cheltuieli conform decretului contabil sunt: din exploatare, financiare si exceptionale. Contul de rezultate permite sa se calculeze in mod direct productia exercitiului, valoarea adaugata bruta si excedentul brut din exploatare.

Indicatorii de analiza specifici contabilitatii franceze sunt:

• Marja comerciala – este calculata ca diferenta intre vanzarile de marfuri si costul de cumparare a marfurilor vandute. Direct proportionala cu cifra de afaceri, marja comerciala constituie etapa principala in calculul marjei asupra costului variabil, pe baza careia se determina pragul de rentabilitate al intreprinderii.

• Productia exercitiului – reprezinta suma algebrica intre productia vanduta, productia stocata si productia imobilizata. Productia vanduta corespunde vanzarii de produse, lucrari, studii, prestari de servicii, produse ale activitatilor anexe. Productia vanduta are dezavantajul de a fi eterogen, din punct de vedere valoric, deoarece in timp ce productia vanduta este evaluata la pretul de vanzare, productia stocata si productia imobilizata sunt evaluate la costul de productie.

• Valoarea adaugata reprezinta cresterea de valoare pe care intreprinderea o aduce bunurilor si serviciilor provenite de la terti. Poate fi determinata atat prin metoda substractiva cat si prin metoda aditiva.

Metoda substractiva:

VA= (marja comerciala +productia exercitiului)-Consumurile exercitiului provenite de la terti, unde,

Consumurile exercitiului provenite de la terti = cumparari de materii prime si materiale corectate cu cheltuielile accesorii si variatia stocurilor + prelucrarile de materii prime materiale efectuate de terti + cumpararile de materiale nestocabile si furnituri + servicii executate de terti;

Metoda aditiva – releva contributia diversilor factori de productie la crearea de valoare:

VA = cheltuieli de personal + participarea salariatilor la profit + impozite si taxe + Impozit pe profit + cheltuieli financiare + dividende + cheltuieli privind amortizarile si provizioanele + rezultatul repartizat la rezerve.

Valoarea adaugata este o valoare adaugata „produsa” dar nu vanduta integral. Ea traduce adevaratul aport al intreprinderii la productia nationala.

Din punct de vedere informational, valoarea adaugata ofera:

- O imagine a dimensiunii intreprinderii, masurand aportul acesteia in circuitul economic;

- O imagine a gradului de integrare a intreprinderii dat de rata VA/CA sau VA/PE, cea din urma fiind foarte utilizata in diagnosticul de intreprindere. O intreprindere este cu atat mai integrata cu cat cele 2 rate tind catre 1;

- O imagine a structurii interne a intreprinderii, prin studiul ratelor cheltuieli de personal/Valoare adaugata si Amortizari/Valoarea adaugata. Cele doua rate sunt antagoniste, o puternica automatizare solicita investitii mari, ceea ce conduce la cresterea celei de-a doua rate si la reducerea primei. Totusi in Franta, prima rata este in medie egala cu 72%.

Utilizarea valorii adaugate ca instrument de gestiune trebuie sa se realizeze cu o anumita precautie deoarece: o crestere a ei nu demonstreaza un progres in gestiune decat daca structura intreprinderii ramane neschimbata si deoarece o crestere a ei nu trebuie sa fie insotita de o scadere a rentabilitatii.

• Excedentul brut din exploatare este egal cu rezultatul economic independent de politicile financiare si de amortizare ale intreprinderii inaintea rezultatului exceptional si inaintea impozitarii profitului.

EBE = Valoarea Adaugata + Subventii din exploatare – Impozite, taxe si varsaminte asimilate – Cheltuieli de personal.

EBE este cel mai pur indicator al performantei economice, permitand comparatii utile si relevante intre intreprinderile aceluiasi sector de activitate.

Plecand de la excedentul brut din exploatare, se calculeaza capacitatea de autofinantare prin urmatoarea relatie:

CAF = EBE + Transferuri de cheltuieli din exploatare + Alte venituri din exploatare – Alte cheltuieli din exploatare ± Cota parte din rezultatul operatiilor facute in comun + Venituri financiare (mai putin cele din provizioane) – Cheltuieli financiare (mai putin cele privind provizioanele) + Venituri exceptionale (cu exceptia veniturilor din cesiunea imobilizarilor, cotei-parte a subventiilor vizate la rezultatul exercitiului, venituri din provizioane exceptionale)– Cheltuieli exceptionale (cu exceptia valorii contabile a imobilizarilor cesionate, cheltuielilor cu amortizarile si provizioanele exceptionale) – Participarea salariatilor la profit – Impozitul asupra beneficiilor.

Excedentul brut din exploatare are o mare semnificatie financiara fiind denumit „cash-flow din exploatare”. In Franta, marimea sa reprezinta, in general, 25% din valoarea adaugata, (in aceeasi structura, cheltuielile de personal sunt, in medie, de 70-72%, iar impozitele, taxele si varsamintele asimilate, diminuate cu subventiile, de 3-4%)