Rolul informațiilor tip cost în managementul firmei

PREZENTAREA GENERALA A SUCURSALEI ELECTROCENTRALE

PAROSENI

1.1. Amplasarea S.E. Paroseni

In anul 1950 acoperirea necesitatilor energetice ale regiunii se realizau din centralele electrice existente in zona, indeosebi din centrala termoelectrica Vulcan. Instalatiile acesteia erau invechite iar energia electrica produsa era departe de a putea face fata cerintelor de moment si viitor.

La sfarsitul anului 1955, necesarul de energie electrica aferent industriei miniere cat si a altor ramuri de activitate era de circa 60 MW, cu tendinte de crestere pana la 72 MW la inceputul anului 1960

Realizarea unei centrale hidroelectrice intr-un timp atat de scurt in aceasta regiune nu era posibila, in consecinta a ramas solutia unei centrale termoelectrice utilizand carbune de calitate inferioara. Aceasta solutie s-a impus cu atat mai mult cu cat in regiune se dispunea de rezerve importante de carbuni, amplasarea centralei regasindu-se in centrul depresiunii Petrosani in apropierea preparatiei Lupeni.

1.1.1. Legaturile centralei cu unitatile din zona

Centrala termoelectrica Paroseni alimenteaza cu energie termica orasele Lupeni, Vulcan, Aninoasa, Petrosani si totodata unii consumatori industriali din zona (110 Gcal/h) si debiteaza energie electrica in Sistemul Energetic National (SEN) prin doua statii de transformare (110 kv si 220 kv).

Combustibilul necesar centralei este adus pe cale ferata normala care este racordata la linile Socitatii Nationale a Cailor Ferate din Romania in zona Vulcan, iar combustibilul de adaos (gaz metan) este adus printr-o conducta care este racordata la S.R.M. Paroseni.

Captarea apei necesare centralei se face din raul Jiul de Vest pe care este construit un baraj, din paraul Baleia si din paraul Caprisoara, inclusiv returul de la depozitele de cenusa si zgura.

1.1.2. Amplasarea centralei si a utilitatilor

Terenul ales pentru constructia centralei reprezinta in plan un trapez, limitat la Nord-Vest de calea ferata Petrosani-Lupeni, iar la Sud-Est de Drumul National 66. Relieful terenului in ansamblul sau este variat, cotele absolute sunt 595m si 585m.

Terenul pe care s-a construit centrala se afla pe malul drept al raului Jiul de Vest in dreptul localitatii Paroseni..

Pentru cunoasterea structurii geologice si conditilor hidrogeologice s-au executat 36 de puturi pana la stratul de marna, un foraj pana la adancimea de 20 m si un put pana la adancimea de 17.5 m adancime.

Asezarea fundatiei cladirii principale s-a facut pe stratul de marna care s-a gasit la adancimi de 4.10 m. Rezistenta acestui strat este de 4 kg/cmp.

Din studiu hidrogeologic al terenului s-a constatat existenta unei panze freatice in stratul de pietris a carui debit este in general mic si existenta a doua panze de apa subterana in marnele si gresiile intalnite la adancimi de 13,70 m in sondajul A si a 16,40 m in sondajul F si care s-a stabilizat la adancime de 12,25 m respectiv la 9,20 m.

Inainte de constructia centralei in partea centrala a terenului in directie longitudinala se afla o depresiune usoara pe fundul careia curgea un paraias iar la alegerea amplasamentului cladirii principale s-a cautat evitarea plasarii acestuia pe traseul paraiasului.

Centrala Termoelectrica Paroseni a fost proiectata si realizata cu grupuri energetice in doua etape in perioada anilor 1953-1956 si 1963-1964 pentru functionarea in pura condensatie cu producerea si livrarea energiei electrice in sistemul energetic national si pentru producerea si livrarea unei cantitatii de energie termica de 5 Gcal/h necesara incalzirii incintei si a blocurilor destinate pentru locuintele angajatilor ei.

Cladirea principala este situata in centrul terenului cu sala masinilor spre sosea. Statia de trransformare si cladirea camerei de comanda sunt situate la o distanta mai mare decat cea normala datorita unui paraias care a fost canalizat, iar comunicarea cu cladirea principala se face printr-o pasarela.

Centrala Termoelectrica a fost amplasata si construita in Paroseni, Valea Jiului, judetul Hunedoara, luindu-se ca baza la acea perioada patru considerente majore si anume:

1. Rezervele de carbune energetic amplasate la distante foarte mici, cu posibilitatea de asigurare prin S.N.C.F.R. in conditii de asigurare din punct de vedere al alimentarii cu carbune.

2. Asigurarea cu energie electrica a consumatorilor importantii din zona si anume intreprinderile miniere si constructorii importantii din zonele adiacente Vaii Jiului in perioada anilor 1959-1966 si anume: Combinatul Siderurgic Hunedoara, Intreprinderea Otelul Rosu si o parte din industria Olteniei. Livrarea energiei se face pe linii radiale directe la tensiuneai de 110 kv prin statia de transformare de 10,5/110 kv, statii ce apartineau S.E. Paroseni.

3. Costurile reduse cu transportul carbunelui, utilizandu-se la acea data linile CFR deja existente avand ca distanta pana la 25 km.

4. Crearea conditilor tehnico-economice de dezvoltate a industriei extractive de carbune din Valea Jiului.