Standardele Internaționale de Contabilitate Privind Stocurile și Imobilizările

CAPITOLUL I

ASPECTE TEORETICE REFERITOARE LA STANDARDELE INTERNATIONALE DE CONTABILITATE PRIVIND STOCURILE SI IMOBILIZARILE

1.1. Standardul International de Contabilitate nr. 2 (IAS 2) – Stocuri

A. Obiectiv

Obiectivul acestiu standard constă în decrierea tratamentului contabil al stocurilor în sistemul costului istoric. Standardul oferă indicaţii referitoare la recunoasterea valorii stocurilor la data bilanţului, determinarea costului stocurilor şi recunoasterea cheltuielilor cu stocurile, considerând orice înregistrare la valoarea realizabilă netă. De asemenea, standardul oferă indicaţii referitoare la procedeele practice de determinare a costului stocurilor.

B. Aria de aplicabilitate

IAS 2 se aplică pentru contabilizarea tuturor stocurilor reflectate în situaţiile financiare întocmite în sistemul costului istoric, cu exceptia:

a) producţiei în curs de execuţie obtinută în cadrul contractelor de construcţie, inclusiv celor de prestări de servicii direct legate de acestea (IAS 11 - Contracte de construcţie);

b) instrumentelor financiare (IAS 39 - Instrumente financiare: recunoastere şi evaluare);

c) stocurilor de produse agricole, forestiere, minereuri care apartin producătorilor atunci când sunt evaluate la valoarea realizabilă netă, pe baza unor practici specifice fiecarui sector în parte.

C. Definitii

Stocurile sunt active în curs de productie pentru a fi vândute în perioadele urmatoare. De asemenea ele sunt active sub forma de materii prime si materiale consumabile, folosite pentru producţia unor bunuri sau pentru realizarea unor servicii.

Valoarea netă realizabilă este preţul de vânzare estimat a fi obţinut pe parcursul desfaşurarii normale a activitaţii, mai puţin costurile estimate pentru finalizarea elementului de stoc, precum şi a costurilor asociate vânzării acestuia.

D. Aspecte principale

1. Evaluarea stocurilor

Stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mică dintre cost şi valoarea realizabilă netă.

a) Costul stocurilor

Costul stocurilor trebuie să cuprindă toate costurile aferente achiziţiei şi prelucrării, precum şi alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma şi în locul în care se gasesc în prezent.

Aceste costuri pot fi:

a) Costurile de achiziţie a stocurilor care cuprind preţul de cumparare, taxe de import şi alte taxe (cu excepţia acelora pe care întreprinderea le poate recupera de la autorităţile fiscale), costuri de transport, manipulare şi alte costuri care pot fi atribuite direct achiziţiei de produse finite, materiale şi servicii. Reducerile comerciale, rabaturile şi alte elemente similare sunt deduse pentru a determina costurile de achiziţie.

b) Costurile de prelucrare a stocurilor includ costurile direct aferente unităţilor produse, cum ar fi costurile cu manopera directă. De asemenea, ele includ şi alocarea sistematică a regiei de producţie, fixă şi variabilă, generată de transformarea materialelor în produse finite. Regia fixă de producţie constă în acele costuri indirecte de producţie care ramân relativ constante, indiferent de volumul producţiei, cum sunt: amortizarea, întreţinerea secţiilor şi utilajelor, precum şi costurile cu conducerea şi administrarea secţiilor. Regia variabilă de producţie constă în acele costuri indirecte de producţie care variază direct proporţional sau aproape direct proportţonal cu volumul producţiei, cum sunt costurile indirecte cu materile prime şi materialele şi cu forţa de muncă.