Studiu de caz Privind Balanța Scorecard

1. MOTIVAŢIA, IMPORTANŢA ŞI METODOLOGIA CERCETĂRII

STADIUL ACTUAL DE CUNOAŞTERE

“Managerul nu va fi niciodată capabil să preia toate faptele de care are nevoie. Cele mai multe decizii sunt bazate pe cunoştinţe incomplete – atât din cauză că informaţia nu este disponibilă, cât şi pentru că aceasta costă prea mult , în timp sau bani. Nu este nimic mai perfid sau mai dureros, mai comun, decât prezumţia de a aştepta fundamentarea precisă a deciziilor, bazată pe informaţie grosieră şi incompletă.”(Peter Drucker).

Liderii organizaţiilor moderne se confruntă cu o serie de provocări, generate, în primul rând, de caracterul foarte dinamic al lumii în care trăim.

O primă provocare în această abordare constă în capacitatea echipei de conducere a organizaţiei de a cunoaşte (evalua) situaţia reală (pulsul) în orice moment şi de a răspunde în felul acesta la întrebarea: “Ne mişcăm în direcţia care trebuie?”.

O a doua provocare constă în capacitatea aceleiaşi echipe de conducere de a impune direcţia de evoluţie a organizaţiei, cu alte cuvinte, de a “cârmi” organizaţia în direcţia care trebuie.

Din cele de mai sus rezultă că organizarea şi conducerea contabilităţii de gestiune reprezintă un factor important dar nu suficient în pilotajul unei entităţi. Aşadar pentru măsurarea performanţei unei companii este necesar să recurgem nu numai la rezultatele financiare, deoarece “este ca şi cum s-ar încerca aducerea în campionat a unei echipe care câştigă prin rezultate trecute” , ci “la o viziune globală a interdependenţelor dintre parametrii interni şi externi, cantitativi şi calitativi, tehnici şi umani, fizici şi financiari ai gestiunii.” Prin urmare, utilizatorii trebuie să apeleze la performanţa globală a companiei. Aceasta constituie oglinda viitorului, “unde se află rezultatele” şi a trecutului, “unde sunt problemele”.

Astfel, în anul 1992, răspunzând acestor provocări, profesorii universităţii americane Harvard, Robert S. Kaplan şi David P. Norton au propus într-un articol publicat în Harvard Business Review (HBR), un nou sistem de evaluare a performanţelor organizaţiilor, denumit “Balanced Scorecard (BSC)”.

Performanţa întreprinderii se realizează prin “prin echilibrarea şi intercondiţionarea a patru forţe: eficienţa proceselor de producţie, satisfacerea acţionarilor (a tuturor aporturilor de fonduri), satisfacerea clienţilor, capacitatea întreprinderii de creştere şi dezvoltare, gradul de inovare, de utilizare a oportunităţilor. Aceasta este dimensiunea structurală a firmei formată de oameni, sisteme şi proceduri”.

OBIECTIVELE CERCETĂRII

Cercetarea noastră are în vedere studiul unui nou instrument de măsurare a performanţei, atât din punct de vedere teoretic cât şi practic. Am avut în vedere “traiectoria” acestui instrument încă din momentul apariţiei sale până în prezent. Am constatat că, deşi aplicarea balanţei scorecard în practică prezintă avantaje vizibile, entităţile româneşti nu consideră necesară şi oportună utilizarea acesteia. În ţara noastră, aceasta nu îşi are, încă, clar stabilite regulile şi modul de implementare în practică, şi ca atare, este foarte puţin întâlnită.

Aplicarea acestui instrument relativ nou prezintă avantaje pe care am căutat să le reliefăm şi sperăm noi că am şi reuşit. Spre deosebire de metodele utilizate, mai mult sau mai puţin, în prezent, Balanced scorecard reprezintă un instrument “performant” de măsurare al performanţei. Acesta are în vedere nu numai performanţa din punct de vedere sau financiar, ci performanţa la nivel global.

Pe parcursul întregii lucrări, am încercat să prezentăm metoda şi mai ales etapele implementării acesteia într-o entitate economică. Am urmărit, de asemenea, avantajele oferite de aceasta.