Biserici, mănăstiri și schituri din România

Bisericile de lemn din Maramureș, se disting între celelalte biserici de lemn din Transilvania. Acestea se întâlnesc în vechiul Maramureș, o regiune cu o identitate încă puternic definită de limitele sale geografice naturale. În aceste limite este necesar să fie incluse și un număr de biserici aflate de cealaltă parte a râului Tisa, din partea de nord, aflată astăzi în Ucraina. Bisericile de lemn din Budești Josani, Desești, Bârsana, Poienile Izei și Ieud Deal se află în Maramureșul istoric, cele de la Șurdești și Plopiș sunt din vechea Țară a Chioarului, iar biserica Sf. Arhangheli din Rogoz e situată în Țara Lăpușului. Împreună, aceste 8 biserici de lemn reprezintă un ansamblu de exemple remarcabile de diverse soluții arhitecturale din diferite perioade și zone. Ele sunt înguste, dar înalte, cu turle suple și lungi la capătul vestic al clădirii.

Biserica de lemn din Budești Josani, este o biserică maramureșeană în cheutori ce datează din anul 1643. Este faimoasă pentru obiectele care au aparţinut a doi luptători pentru libertate împotriva habsburgilor: haina de curier a lui Pintea Viteazul şi steagul lui Ferenc II Rákóczi, un nobil transilvan. Este una din cele opt biserici înscrise pe Lista Monumentelor UNESCO. Pictura bisericii datează din anul 1762. De asemenea, există icoane pictate pe lemn sau sticlă din secolele XV-XVII. Biserica este un bun exemplu pentru bisericile maramureşene, pentru că păstrează forma sa originală, chiar dacă dimensiunile sunt mai largi decât de obicei (18m x 8m), este singura biserică din Ţara Maramureşului care prezintă patru mici turnuri ascuţite în fiecare colţ al bazei turlei, tipice elementelor bisericeşti din Ţara Lăpuşului.

Biserica de lemn din Bârsana, com. Bârsana, a fost ridicată în anul 1711. Această biserică nu trebuie confundată cu noua biserică de lemn din complexul monahal Mânăstirea Bărsana, aflat la câțiva km distanță. Biserica a fost mutată de două ori, prima dată pe Valea Izei în anul 1739, iar a doua oară când a fost adusă în sat în anul 1795. Este unica biserică din cele opt selectate care, inițial, a fost biserică mânăstirească și a fost transformată în biserică parohială, în anul 1806. Biserica a fost repictată în anul 1806. Configurația spațială și volumetria este cea caracteristică bisericilor de tip maramureșan. Este de semnalat ca element specific pridvorul dezvoltat pe două niveluri, detaliu mai rar întâlnit la construcțiile de acest gen din România.

Biserica de lemn din Ieud Deal, com. Ieud Deal, a fost construită în a doua jumătate a sec. al XVII-lea. Vechea biserică a fost construită în anul 1364, fiind cea mai veche biserică din Maramureș, dar a fost incendiată de tătari în sec. XVII, pe locul ei fiind construită actuala biserică. Picturile interioare ale bisericii formează una din cele mai bine păstrate entităţi ale picturilor murale post-bizantine din Maramureş. Picturile au fost făcute din bucăţi textile tratate cu un strat preparat de var şi ataşate de buşteni și datează din anii 1764-1765. Iconografia e impresionantă. Scenele sunt aranjate în registre şi fiecare pictură este legată de cele vecine. Nici un colţ al bisericii nu a rămas nepictat. Inscripţiile sunt scrise în română, cu caractere chirilice.

Biserica de lemn din Poienile Izei, com Poienile Izei a fost construită între anii 1604-1632. Biserica are un acoperiş cu două rânduri de streşini, deşi altarul are acoperişul propriu, un pic mai coborât, ca de obicei. Portalul, care a fost adăugat ulterior, are acoperişul ieşit în afară. O turlă cu acoperământul conic încoronează edificiul. Pictura a fost realizată în anul 1794, picturile fiind foarte bine conservate. Principala temă din pronaos este Judecata de Apoi, una din cele mai complexe fresce din Maramureş. Pe pereţi se află scene din Noul Testament, înfăţişând Viaţa şi Patimile lui Iisus.