Idolatria în contextul cărții 2 Cronici

INTRODUCERE

Una dintre dificultățile majore cu care poporul evreu s-a confruntat în relația sa cu Dumnezeu de-a lungul istoriei, pe care Vechiul Testament ne-o descrie, a fost idolatria. De aceea, nu puține sunt cărțile Bibliei ce dezbat această problemă. Astfel, începând cu Pentateuhul, apoi cărțile istorice și profețiile biblice, ne descriu fiecare mai succinct sau mai pe larg diferite forme de idolatrie pe care Poporul lui Dumnezeu le-a adoptat și în care din păcate s-au complăcut vremi îndelungate.

Cu siguranță că în mediul creștin această problematică a idolatriei reprezentă un subiect deosebit de important și în zilele noastre, atât în contextul actual, dar de asemenea și idolatria așa cum a fost ea practicată încă din perioada preistorică și antică.

În acest eseu se propune a se realiza un studiu al idolatriei așa cum este ea regăsită in contextul cărții 2 Cronici.

Eseul este structurat pe trei capitole. Primul dintre ele prezintă o scurtă introducere a cărții 2 Cronici. În al doilea capitol sunt descrise popoarele și civilizațiile antice cu care poporul iudeu a intrat în contact; o scurtă prezentare istorică a lor, viața religioasă, panteonul și viața cultică. Cel de-al treilea capitol tratează modul în care Regatul lui Iuda a fost influențat în privința idolatriei, formele pe care le-a luat ea și de asemenea, consecințele devastatoare ale idolatriei din mijlocul poporului evreu. În final sunt regăsite câteva concluzii în urma studiului efectuat.

1. SCURTĂ PREZENTARE A CĂRȚII 2 CRONICI

1.1. AUTOR, DATĂ ȘI CONTEXT ISTORIC

Deși nu se știe precis cine este autorul, majoritatea comentatorilor sugerează că Ezra ar fi autorul cărții Cronicilor, observându-se o asemănare vădită a stilului și limbajului între aceasta și carțile Ezra și Neemia.

Cartea Cronicilor (în versiunea originală formând doar o singură carte) a fost scrisă, probabil, nu după mult timp de la întoarcerea poporului evreu din exilul babilonian din anul 538 î.Cr., aceasta urmând a fi compilată după părerea istoricilor undeva până în anul 400 î.Cr.

Inițial formând doar un singur volum, cartea Cronici a ajuns mai apoi ca din rațiuni practice să fie împărțită în două părți. Astfel, 2 Cronici continuă cu precizie șirul evenimentelor descrise în prima parte a cărții. Dacă prima parte se termină cu instalarea de către David a succesorului său la tron, cea de-a doua parte a cărții continuă firul istoric al spiței regale a lui David, de la domnia împăratului Solomon (970 î.Cr.) până la momentul întoarcerii poporului evreu din exilul babilonian la indemnul lui Cir în anul 538 î.Cr.1

1.2. FOND SI TEMĂ

Cartea 2 Cronici ne descrie o imagine tristă a istoriei Regatului lui Iuda. Un popor care deși a fost pus de-o parte pentru Dumnezeu, ajunge să decadă tot mai mult într-o stare de idolatrie și imoralitate. Chiar dacă prin răzvrătirea lui, Iuda își atrage judecata lui Dumnezeu, poporul are parte de-a lungul istoriei de treziri spirituale remarcabile. Domnul a raspuns de fiecare dată favorabil rugăciunii fierbinți de curățare și iertare.2

O bună parte a descrierilor istorice din 1 și 2 Cronici par la prima vedere să acopere același material ca 1, 2 Samuel (1 Cronici) și 1, 2 Regi (2 Cronici). Însă privind mai atent asupra diferențelor, poate fi observat faptul că în primele cărți accentul cade pe latura istorică, pe când cartea Cronici sublinează latura spirituală. De asemenea, dacă privim la diferențele dintre 1,2 Regi si 2 Cronici, vom observa că deși parcurg aceeași perioadă de timp, la Cronici accentul cade aproape în totalitate pe Regatul Iuda; împarații din Israelul de Nord fiind menționați doar în măsura în care au avut de a face cu cei din împărăția lui Iuda.3