Viatța și impactul lui Girolamo Savonarola (1452-1498) asupra reformei

INTRODUCERE

Cu siguranță că multe personalități marcante ale istoriei bisericii de-a lungul celor doua

milenii de existență a sa, pe care Dumnezeu le-a folosit adesea pentru revitalizarea și

îndreptarea ei de-a lungul timpului, ne stau astăzi ca repere de o valoare extraordinară. Au

existat oameni mari precum Calvin sau Martin Luther, care prin contribuția lor au avut un

impact foarte mare în modelarea fondului societății moderne occidentale de azi. Însă, departe

de a avea loc `peste noapte`, aceste reforme sociale și spirituale au fost mai degrabă vârful de

lance al unor eforturi de mai multe decenii a unor teologi și reformatori poate mai puțin

cunoscuți, dar care au avut o contribuție consistentă asupra marilor reforme ce aveau să apară

în jurul anilor 1500. Girolamo Savonarola este considerat și el de către istoricii bisericii unul

dintre principalii prereformatori, alături de Waldo, Wicliffe si Huss.

În lucrarea de față se propune a se realiza un studiu asupra vieții și a impactului pe care

Savonarola l-a avut în timpul vieții sale. În special vom căuta să privim la Girolamo

Savonarola și la influența pe care acest om a avut-o asupra bisericii catolice și a societății, ce

avea să devină puțin mai târziu locul marilor reforme protestante în Europa.

Pentru aceasta, în primul capitol vom căuta mai întâi să ne uităm pe scurt la viața lui

Girolamo Savonarola. Vom privi apoi la intrarea lui Savonarola în viața monahală și la

impactul pe care aceasta l-a avut în viața lui. Nu în cele din urmă, vom analiza pe scurt

începutul slujirii sale de călugăr în Florența. În cel de-al doilea capitol, vom încerca mai întâi

să înțelegem contextul politic, social și religios al Florenței din perioada renascentistă. Vom

analiza mai apoi impactul pe care Savonarola l-a avut în mijlocul Bisericii și a societății

florentine și de asemenea la implicarea sa politică și ultima parte a vieții sale de martiraj. În

cele din urmă vor fi regăsite câteva concluzii în urma studiului efectuat.

4

1. GIROLAMO SAVONAROLA (1452-1498) - VIAȚA ȘI ÎNCEPUTUL SĂU

MONARHIC

1.1. O SCURTĂ BIOGRAFIE A PRIMILOR ANI DIN VIAȚĂ

Născut într-o familie de nobili italieni la Ferrera în luna septembrie 1452 și decedat la

Florența în mai 1498, Girolamo Savonarola a fost cel de-al treilea din șapte copii ai familiei

Niccolo Savonarola si Elena Bonaccorsi. Bunicul său era medic la curtea Ducelui, fiind o

familie de o deosebită formație culturală și pedagogică.1 Tatăl său de asemenea, făcea parte

din pătura micii nobilimi a acelui oraș Italian, mama sa fiind și ea o persoana foarte

ambițioasă, mai ales în încercarea ei de-a investi în educația băiatului ei Girolamo. De mic

copil a fost retras și tăcut, jocul neatrăgându-l prea mult. Alegând profesia bunicului său, el a

început să studieze medicina, dar de asemenea și desenul, muzica și în deosebi filozofia.

Alege însă puțin mai târziu în prima sa tinerețe, să se distanțeze de medicină, marcat fiind

de impresia tot mai profundă ce o nutrea față de o societate din ce în ce mai coruptă2. Cu toate

acestea însă, scrierile filozofice precum cele ale lui Dante și Platon au fost cele care i-au atras

atenția, trezindu-i totodată dorința pentru niște căutări mai înalte. Religia i-a captat atenția în

mod special, sentimentul păcătoșeniei sale, precum și ilustrațiile despre iad din Purgatoriul

lui Dante nedându-i liniște zi și noapte. Astfel că grijile pentru lumea aceasta păreau să

pălească tot mai mult în fața noilor sale preocupări și convingeri.3

Atunci când mergea la biserica catolică, îngenunchea și stătea acolo ore întregi, vărsânduși

frământările existențiale și focul inimii sale tinere în fața lui Dumnezeu. Privind la

societatea din ce în ce mai degradată moral, a fost din ce în ce mai frământat și apăsat de

stricăciunea, viciul și belșugul nobilimii pe de-o parte, fiind marcat în același timp de sărăcia

lucie și mizeria în care trăia poporul de rând. Pe lângă acestea, era afectat de tirania

conducătorilor, desfrâul și stricăciunea preoților din acea vreme. Profunda impresie ce a făcuto

starea decăzută a societății din care făcea parte și Girolamo Savonarola, i-a produs acestuia

o viață tristă și însingurată. El s-a închis în sine, vorbind foarte puțin cu cei din jur, alegând

mai mereu să se retragă în singurătate, unde petrecea în rugăciune cu lacrimi perioade lungi,

rugăciunea fiind adesea un refugiu și o ușurare mare pentru el.4