Contractul de Donație

Introducere.

Noul Cod civil reprezintă o importantă garanţie pentru protecţia drepturilor şi intereselor funda-mentale ale persoanelor, precum şi pentru atributele naţionale fundamentale, în opera de legiferare a fost asigurată continuitatea instituţiilor de bază ale dreptului civil, valorificarea tradiţiilor civile şi procesual civile, prin introducerea faptelor prejudiciabile considerate ca fiind delicte, fapte faţă de care trebuie să se manifeste reacţia de apărare socială. În elaborarea strategiei de apărare socială faţă de fenomenul delictelor, legi¬uitorul a luat în considerare şi noile forme de manifestare antisocială, prin introducerea acestora în noul Cod civil, precum şi cerinţa armonizării cu legislaţiile civie moderne. În procesul de elaborare şi adoptare a Codului civil au fost avute în vedere şi obligaţiile asumate prin convenţiile şi tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Devine tot mai clar că modelele existente ale procesului civil nu mai fac faţă fenomenelor pe care urmează a le controla. În ultimul timp a crescut numărul delictelor, a crescut numărul celor ce incalcă legea şi cazuri care trebuiesc investigate şi soluţionate cu prea puţine resurse. Un rezultat al acestei situaţii este o mişcare continuă spre o convergenţă a sistemelor legale, prin împrumutarea unul de la altul a acelor instituţii şi practici care oferă speranţă pentru uşurare.

În lucrarea dată voi încerca să vorbesc şi să lămuresc unele aspecte ale problemelor şi neînţelegerilor ce apar în privinţa contractului de donaţie şi toate aspectele acestuia.

Dacă ar fi să vorbim câte ceva la general desprea această temă, am menţiona câteva caracteristici generale ale acesteea, cum ar fi: noţiunea şi caracterele juridice ale contractului de donaţie, formele, etc.

În cele ce urmează voi încerca să ma refer la toate aspectele contractului de donaţie la modul general, ca treptat pe parcurs să intru mai amănunţit în conţinutul fiecărui aspect al contractului de donaţie.

Astfel, am putea începe cu faptul că donaţiile se întâlnesc în societate sub cele mai diverse forme care diferă între ele atât în dependenţă de subiectele participante, obiectele donaţiei, precum şi cauzele acestea, în acest articol ne vom referi la donaţii care se referă la obiectul nostru de studiu, evidenţiindu-i caracterele specifice, actualitatea, importanţa, precum şi noutatea ştiinţifică. Actualitatea acestui act de liberalitate reiese din noile schimbări care au avut loc în statul nostru, trecerea la economia de piaţă, legiferarea dreptului de proprietate privată, trecerea în proprietate privată a unor aşa bunuri ca pământul, fabrici, uzine, utilaje, spaţiu locativ, nave, transport etc.

Articolele 829, 830, 831 ale Noului Cod civil al Republicii Moldova prevăd mai multe forme de exprimare ale contractului de donaţie şi considerăm că aici reglementarea este mai corectă. Astfel forma contractului de donaţie va coincide cu condiţiile de valabilitate ale actului juridic civil pentru formă (adică ea poate fi şi scrisă, şi verbală, autentică şi chiar tacită art. 208 CCRM), iar forma autentică este obligatorie numai la promisiune (art. 830 CCRM).

Şi Noul codul civil al Republicii Moldova aduce o altă definiţie acestui act, după care acesta nu este un act de liberalitate ci o obligaţie. Astfel, art. 827 CCRM prevede, că donaţia este un contract după care o parte (donatorul), se obligă să mărească din contul patrimoniului său, cu titlu gratuit, patrimoniul celeilalte părţi (donatar).

Prevederea Noului cod civil al Republicii Moldova adoptat la 06 iunie 2002, conform căreia donaţia este reglementată ca o obligaţie a donatorului, ne-a făcut să revenim asupra acestei prevederi începând cu o analiză mai profundă din cele mai vechi timpuri.

Pentru a cunoaşte mai bine această modalitate de transmitere a drepturilor, să examinăm mai amănunţit sub aspect istoric conţinutul acestei noţiuni, încă din antichitate donaţia este considerată o modalitate a cesiunii de creanţă.

Forma autentică este impusă de două motive:

a) Forma autentică este o măsură de protecţie a donatorului, care dispune în mod actual şi irevocabil de un bun al său, fără ca acel bun să fie înlocuit în patrimoniul său printr-o valoare echivalentă.

b) Donaţia fiind un contract solemn, actul scris nu este cerut ca mijloc de probă, ci actul autentic este un element constitutiv.

c) Actul în formă autentică va cuprinde consimţământul ambelor părţi. Donaţia care nu a fost valabil acceptată este atinsă de nulitate absolută, fiindcă nu este îndeplinită una din condiţiile necesare pentru perfectarea ei. Totuşi, potrivit art. 814 Cod Civil Român, acceptarea poate fi făcută şi printr-un act autentic posterior, dar care trebuie să aibă loc în timpul vieţii donatorului. Forma autentificării este prevăzută de art. 813 Cod civil şi alte prevederi.

Articolul 827 CCRM aduce definiţia contractului de donaţie, conform căruia prin contract de donaţie, o parte (donator) se obligă să mărească din contul patrimoniului sau, cu titlu gratuit, patrimoniul celeilalte părţi (donatar).

Contractul de donaţie prin care donatorul se obligă să transmită în viitor întreg patrimoniul actual sau o fracţiune din el fără a specifica bunurile care urmează să fie predate este nul. Noi nu suntem de acord cu noţiunea că donatorul se obligă. Nimeni nu-1 poate obliga pe donator la înstrăinarea bunului cu titlu gratuit aflat în proprietate, această prevedere diminuează dreptul de proprietate al acestuia.