1. NOŢIUNEA DE EFECTE ALE ACTULUI JURIDIC CIVIL 2. PRINCIPIUL RELATIVITĂŢII EFECTELOR ACTULUI JURIDIC CIVIL 3. PRINCIPIUL FORŢEI OBLIGATORII A ACTULUI JURIDIC CIVIL 4. PRINCIPIUL IREVOCABILITĂŢII ACTULUI JURIDIC CIVIL 5.STUDIU DE CAZ.
Efectele actului juridic civil constau în drepturile subiective şi obligaţiile civile corelative care se nasc, se modifică sau se sting prin încheierea actului juridic civil, alcătuind conţinutul raportului juridic civil stabilit între părţi.(1) Determinarea efectelor actului juridic civil presupune stabilirea drepturilor civile subiective şi a obligaţiilor civile corelative, create, modificate sau stinse prin actul juridic civil(2). Operaţiunea de determinare a efectelor actului juridic civil se realizează prin dovedirea şi interpretarea actului juridic civil, ultima fiind necesară pentru a califica actul juridic sau pentru a determina înţelesul clauzelor actului juridic. Calificarea actului juridic presupune încadrarea lui într-o anumită categorie, în funcţie de care se determină regimul juridic aplicabil actului respectiv. Astfel, dacă actul juridic este numit (tipic), va fi guvernat de regulile expres prevăzute de lege pentru actul juridic respectiv, iar dacă actul juridic este nenumit (atipic), vor fi incidente normele generale aplicabile obligaţiilor civile. Atunci când efectele unui act juridic nu sunt suficient de clare, pe lângă operaţiunea de calificare este necesară şi stabilirea înţelesului unor clauze ale acestuia. Interpretarea actului juridic civil este supusă regulilor prevăzute de art. 970 alin. 2 C. civ. şi de art. 977-985 C. civ.: - efectele actului juridic sunt cele avute în vedere la încheierea sa, dar şi cele pe care echitatea, obiceiul sau legea le conferă obligaţiei; - actul juridic va fi interpretat în funcţie de voinţa reală a părţilor şi nu după sensul literal al termenilor; - atunci când o clauză poate primi două înţelesuri, ea se va interpreta în sensul în care poate avea un efect şi nu în sensul în care nu ar produce nici unul; - termenii susceptibili de două înţelesuri se interpretează în înţelesul ce se potriveşte mai mult cu natura contractului; - dispoziţiile îndoielnice se interpretează potrivit obiceiului locului unde s-a încheiat actul juridic; - clauzele obişnuite ale unui act juridic se subînţeleg, chiar dacă nu sunt prevăzute în mod expres în cadrul actului juridic; - clauzele unui act juridic se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia dintre ele înţelesul care rezultă din actul întreg; - când există îndoială, convenţia se interpretează în favoarea celui care se obligă; - convenţia nu cuprinde decât lucrurile asupra cărora parţile şi-au propus a contracta, oricât de generali ar fi termenii în care s-a încheiat; - atunci când se dă un exemplu pentru explicarea efectelor unui act juridic, nu se poate susţine că efectele au fost restrânse la cele din exemplul folosit.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
