Locul și Rolul Dreptului Civil în Sistemul de Drept

Introducere

a) Expunerea obiectivelor propuse

Dreptul nu este altceva decît o disciplină care are ca scop reglementarea acţiunilor omeneşti, activitatea omului fiind atît de vastă încît, în ultima instanţă, tot ceea ce il inconjoară, fireste in afară de

pamînt şi alte resurse natuale, reprezintă creaţii ale sale.

Este inimaginabilă, aşadar, existenţa unei societăţi în care valorile umane să fie apărate de ceea de se numeşte "drept". Or, după cum afirma Matei B. Cantacuzino , "dreptul ne apare astfel ca limbajul, ca fenomenul social prin excelenţă. Aşa precum necesitatea de a trăi în comun dă naştere nevoii unei limitari reciproce a puterilor pe care năzuinţele şi nevoile fiecăruia le pune în mişcare. În această toleranţă reciprocă, în această nevoie de a îngrădi puterile care se ciocnesc, stă germenle organizării sociale, adică al ordinii publice, într-un cuvînt al dreptului".

Actualitatea şi importanţa temei abordate.

Tendinţa europeană de socializare a statului, transpunea acquis-ul comunitar in legislaţia naţională, inclusiv cea socială reprezintă obiectivele prioritare ale politicii sociale moldoveneşti prevăzute în strategia natională de dezvoltare pentru anii 2008-2012. În acest sens, normelor dreptului civil le revine o misiune deosebită de a fi indicatori ai politicii sociale a statului moldovenesc, în perioada reformelor socio-economice, care au demarat după proclamarea independenţei Republicii Moldova.

Această lucrare constituie o analiză teoetica a dreptului civil în calitate de ramură independenta a sistemului de drept al Republicii Moldova, necesitatea căruia este condiţionată de existenţa anumitor imprecizii terminologice, de unele discuţii doctrinare privind autonomia şi poziţionarea ramurii în cadrul sistemului dreptului, precum şi de opurtunitatea codificării.

Din perspectiva celor enunţate actualitatea temei pare a fi evidenta, şi prin urmare o tratare detaliată a unui asemenea subiect sub forma unui referat este binevenită şi oportună. Voi încerca prin prisma teoriei generale a dreptului să vorbim despre trăsăturile definitorii ale obiectului şi metodei de reglementare; să caracterizez principiile dreptului civil pentru a argumenta poziţia ramurii de drept civil în cadrul sistemului de drept şi corelaţia sa cu alte elemente ale sistemului.

Scopul şi obiectivele lucrării

Argumentele invocate in favoarea actualitaţii şi importanţei obiectului cercetarilor ne determină sa formulăam finalitaţile studiului. Atingerea scopului major a cercetarilor a domeniului incert şi controversat al dreptului civil, intentionăm să-l realizăm prin intermediul următoarelor obiective:

- Desfăşurarea unei retrospective privind caracteristica generală a dreptului civil

- Reliefarea functiei dreptului civil

- Realizarea unei descrieri privind conceptul sistemului de dreptului, diviziunile dreptului şi componentele sistemului dreptului.

- Conturarea şi descrierea obiectului şi a metodei de reglementare a dreptului civil în practica naţională

- Prezentarea şi stabilirea locului şi a perspectivelor de dezvoltare a dreptului civil.

b) Conţinutul introductiv

În relaţiile sociale s-a simţit nevoia unor reglementări care constituie norme juridice. Relaţiile sociale reglementate prin norme juridice formează raporturile juridice.

Din nevoia de a se reglementa relaţiile juridice s-au creat norma juridică, norma de drept, dreptul.

Raporturile juridice izvorăsc din acţiunile voluntare sau involuntare ale oamenilor sau din evenimente şi fapte materiale (naştere, moarte etc.) şi produc, pentru persoanele care participă la aceste raporturi, drepturi pentru unii şi obligaţii pentru alţii.

Expresia „drept civil" este susceptibilă de mai multe înţelesuri.

Într-o primă accepţiune, prin drept civil se desemnează un element al conţinutului raportului juridic civil (corelativ obligaţiei civile), adică posibilitatea subiectului activ de a avea o anumită conduită, de a pretinde subiectului pasiv o conduită corespunzătoare, iar, în caz de nevoie, de a recurge la forţa coercitivă a statului.

Întrucât această primă accepţiune se referă la ceva care aparţine unui subiect de drept, uneori, se foloseşte sintagma drept subiectiv civil. Într-o a doua accepţiune, pe care o vom avea în vedere ceva mai jos, prin drept civil se desemnează o ramură de drept, adică un ansamblu de norme juridice. Este vorba despre sensul dreptului civil ca drept obiectiv.

O altă accepţiune este aceea de ramură a ştiinţei juridice, care are ca obiect de cercetare dreptul civil ca ramură de drept (deci ca drept obiectiv). La rândul ei, ştiinţa dreptului civil constituie obiectul disciplinei de învăţământ desemnată cu expresia în discuţie.