Nerespectarea regimului armelor și munițiilor

Cap.I Notiuni introductive

1.1. Aspecte generale referitoare la infractiuni privitoare la regimul stabilit de lege

pentru unele activitãti.

În titlul VI, din partea specialã a Codului penal, prin folosirea consecventã a criteriului adoptat de sistematizare a pãrtii speciale, autorii Codului penal din 1969 au inclus infractiunile care, dupã cum aratã denumirea lor, aduc atingere unor activitãti de interes public sau altor activitãti reglementate de lege. Aceste infractiuni, desi sunt numeroase si de o mare varietate, au fost totusi incluse într-un titlu unic, deoarece ele prezintã o trãsãturã esentialã comunã, constãnd în aceea cã, prin sãvãrsirea lor, se aduce atingere unor relatii sociale de aceeasi naturã, relatii care privesc buna desfãsurare a activitãtii unitãtilor publice sau de interes public, înfãptuirea jurisdictiei, siguranta circulatiei pe cãile ferate, regimul stabilit pentru anumite activitãti reglementate de lege . Acest element comun si fundamental uneste toate aceste numeroase si variate infractiuni, justificând tratarea lor unitarã în cadrul aceluiasi titlu al pãrtii speciale.

Grupul de infractiuni care aduc atingere unor activitãti de interes public sau altor activitãti reglementate de lege, a fost sistematizat în patru subgrupuri, corespunzând fiecare unui capitol distinct: primul capitol privitor la infractiuni de serviciu sau în legaturã cu serviciul; al doilea capitol privind infractiunile care impiedicã înfãptuirea justitiei; al treilea capitol, referitor la infractiuni contra circulatiei pe cãile ferate; al patrulea capitol

cuprinde infractiuni privitoare la regimul stabilit pentru unele activitãti reglementate de lege.

Normele de incriminare cuprinse în titlul VI al Codului penal, partea specialã, nu si-au pãstrat toate formulãrile initiale, ele suferind în decursul timpului unele modificãri; cele mai importante s-au adus prin urmãtoarele acte normative: Decretul nr.154 din 1970, Legea nr.6 din 1973, Decretul nr.365 din 1976, Decretul-lege nr.1 din 1989, Decretul-lege nr.12 din 1990 , Legea nr.20 din 1990 , Legea nr.65 din 1992 , Legea nr.17 din 1996 , iar altele sunt prevãzute în Legea de modificare a Codului penal .

Constitutia României din 1991 cuprinde norme cu caracter de principii care trebuie avute în vedere si la aplicarea dispozitiilor incriminatoare prevãzute în titlul VI al Codului penal, partea specialã.

Astfel, au relevantã pentru materia tratatã dispozitiile constitutionale referitoare la drepturile si libertãtile cetãtenilor, prevãzute în titlul II din Constitutie, cum ar fi: principiul înscris în art.15 care prevede cã: “Cetãtenii sunt egali în fata legii si autoritãtilor publice, fãrã privilegii si fãrã discriminãri. Nimeni nu este mai presus de lege”; principiul înscris în art.21 care prevede accesul liber la justitie, în sensul cã orice persoanã se poate adresa justitiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãtilor si a intereselor sale legitime, nici o lege neputând îngrãdi exercitarea acestui drept; principiul înscris în art.23 care consacrã libertatea individualã, prevãzând cã: “Libertatea individualã si siguranta personalã sunt inviolabile. Perchezitionarea, retinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile si cu procedura prevãzutã de lege. Nici o pedeapsã nu poate fi stabilitã sau aplicatã decât în conditiile si în temeiul legii”.

În legaturã cu autoritatea judecãtoreascã Constitutia României prevede, de asemenea, cã: Justitia se înfãptuieste în numele legii. Judecãtorii sunt independenti si se supun numai legii” . “Justitia se realizeazã prin Curtea Supremã de Justitie si prin celelalte instante judecãtoresti stabilite prin lege” .

Cunoasterea acestor principii este hotãrâtoare pentru o bunã întelegere si aplicare a prevederilor legii penale în general si a dispozitiilor din titlul VI, al pãrtii speciale a Codului penal, îndeosebi.

1.2. Scurt istoric al incriminãrii infractiunii de

nerespectare a regimului armelor si munitiilor

Sub imperiul Codului penal de la 1864, regimul armelor era reglementat prin Legea din 21 decembrie 1921. Acestã lege a fost înlocuitã ulterior de Legea din 24 iulie 1941.

Codul penal Mihai I , publicat în Monitorul Oficial nr.65 din 18 martie 1936, în capitolul III - “Atâtãri, instigãri si alte delicte contra linistei publice” - în art.335 prevedea:

“Acela care, în mod clandestin, fabricã, strânge, transportã sau pãstreazã arme, munitii de orice fel, masini infernale, explozibile omorâtoare sau incendiatoare, în scop de a le intrebuinta, el insusi, sau a le da fãcãtorilor de rele pentru sãvârsirea de crime sau delicte, comite delictul de înlesnire a infractiunilor contra linistei publice si se pedepseste cu închisoare corectionalã dela unu la cinci ani si amendã dela 2.000 la 10.000 lei, întrucât nu s-au comis infractiuni lovite de lege cu pedepse mai mari”.